Ma intrebam zilele trecute ce-am reusit sa fac anul acesta, acum ca am trecut de jumatatea lui si vara-i pe sfarsite. Nu-mi venea nimic in minte, acesta nefiind un semn de nemultumire sau din lipsa de recunostinta pentru ceea ce am trait si experimentat in acest an, ci pentru ca eram atat de prezenta, atat de prinsa in clipa de fata, incat nu m-am mai gandit la trecut, la ceea ce m-a adus astazi aici, de-am devenit un om calm si mai mereu cu zambetul pe buze. 

In gasirea unui raspuns mi-a sarit o prietena, reamintindu-mi de scoala urmata, de jobul gasit, de calatorii si de workshopul de flori din hartie tinut intr-un aprilie cenusiu. Abia atunci s-a facut un clic si mi-am dat seama ce anume ii lipseste inca acestui an, pentru a-l considera cel mai bun din ultimii patru: un mestesug, un simplu mestesug. 

Continue reading


Cand ma gandesc la cele trei saptamani petrecute-n Romania, imi vine-n minte acest ultim vers (titlu) din “Matemotia revederii“, scrisa de Iv, caci reflecta in totalitate ceea ce am simtit pe toata durata sederii mele acolo. Asteptam cu emotie si nerabdare aceasta plecare,  chit ca abia ma angajasem de putin timp si eram entuziasmata de ceea ce traiam si in tara mea adoptiva. 

Imi era dor de Romania, un dor incredibil de mare, ce tot crestea in mine de la ultima revedere si devenise tot mai intens dupa ce aflam de anumite evenimente petrecute acolo, in sanul familiei mele sau a lui, dorindu-mi nespus sa ne fi aflat si noi printre ei, sa luam parte la viata, la prezent si sa ne bucuram impreuna de el. Mai erau prietenii, nevazuti de aproape doi ani, altii de mai multi, plus cateva viitoare evenimente la care-mi doream sa iau si eu parte, printre care si nunta unicului meu frate. 

 

o bună dimineață, așa cum e și aici. #welcometoromania

A photo posted by călădor (@calador.ro) on

Continue reading


Se facea ca ne aflam intr-o cafenea tare faina din Antwerpen, alaturi de o multime de domnite creative si dornice sa invete o indeletnicire noua si relaxanta. Faceam flori de hartie, treceam pe la mese, povesteam cu fetele, incepeam sa ne cunoastem mai bine, eram entuziasmate si bucuroase pentru atmosfera creata de zane, invitatele noastre, cand ma trezesc ca-mi suna telefonul, hm, da, intr-o zi de sambata. Mai aveam putin si nu raspundeam, nu voiam sa deranjez evenimentul, plus ca m-am dezobisnuit in a raspunde la numere straine, las mai mereu sa intre casuta vocala, dupa care vad daca e o urgenta sau nu.

13301326_1164592363571425_275152929204837169_o Continue reading


Continue reading

2 Comments
POSTED IN: , ,


Echilibru

Traversez o perioada interesanta, poate una la care tanjeam de ceva vreme, imi doream sa se intample odata, sa scap de o grija si sa incep sa ma relaxez, sa ma concentrez pe lucrurile care-mi fac placere si care ma ajuta sa cresc incet, dar sigur. Iata ca a venit, a venit jobul de care aveam atata nevoie, iar asta intr-o saptamana in care mi s-a mai oferit unul, dar decizia nu mi-a fost ingreunata, chiar deloc, caci mereu aleg inima in astfel de situatii, iar acum am facut la fel. Toate emotiile au disparut si a aparut increderea si curajul, aceste calitati prezente doar cand si cand in viata-mi intortocheata. Au sosit la timp si nu le mai las sa plece, caci stiu ca doar impreuna pot invata mai repede si mai bine, pentru a oferi serviciile pentru care m-am angajat sa le duc la bun sfarsit. 

Continue reading


Ma tot mut dintr-o camera in alta, in speranta ca voi gasi un loc mai cald, care sa ma inspire si sa ma faca sa visez din nou cu ochii deschisi. Ploua, ploua de cateva zile bune, e un frig de-ti intra-n oase, uneori ninge, mai da cu grindina, adica o vreme mai racoroasa decat in luna decembrie. Si eu care credeam ca gata, primavara-i aici, vara-i si mai aproape, cand de fapt ea pare atat de departe momentan…

Continue reading


Trebuie sa scriu acum, e musai sa scriu acum faptul ca ziua de azi a fost cea mai buna din lume, o zi in care energia si optimismul mi-au batut la usa inimii si le-am primit cu toata fiinta mea, asa cum n-am reusit sa o fac niciodata pana acum. Sunt infinit de recunoscatoare pentru toata lumea din jurul meu, recunoscatoare internetului, blogurilor, ca ne-au adunat astazi intr-un singur loc, sa ne bucuram de viata impreuna. 

Continue reading


Iata ca s-au dus si cele doua saptamani de vacanta, doua saptamani pline si productive, as zice eu, chiar daca inceputul de vacanta m-a gasit mai mult in pat, inconjurata de ceaiuri si medicamente, caci era nevoie si de o mica raceala, asa, ca de inceput de primavara cum se cuvine. 

Cum timpul trece, iar eu am, in sfarsit, si alte proiecte personale in lucru, in afara de blog, m-am gandit sa combin ultimele doua saptamani de scoala intr-un singur articol, doar-doar voi mai avea timp dupa aceea si pentru celelalte lucruri care asteapta sa fie scoase la lumina. 

 A inceput sa-mi placa tot mai mult facutul de aluat oparit, probabil diversitatea este cea care ma incanta si-mi deschide ochii catre toate posibilitatile ce pot fi create dintr-un aluat atat de simplu. In saptamana 6 am refacut aluatul de baza, doar ca de aceasta data l-am turnat in forma de banana, forme pe care le-am taiat dupa coacere si racire si le-am umplut cu crema de vanilie, dupa care au urmat cateva felii de banane, putina frisca batuta bine si-un fondant aromat. Un desert dulce si parfumat!

Continue reading


Se facea ca era o sambata lenesa, aproape de miezul noptii. Ascultam muzica clasica si pierdeam putin vremea in fata unui ecran luminos, ca tot nu ma baga si pe mine omul in seama, fiind ocupat cu devoratul cartii “Vand kilometri“, despre care v-am mai spus, asa ca l-am inteles si am incercat sa-mi gasesc ceva de facut in acelasi studio de 27mp, fara sa-l deranjez.

Continue reading


Sau ce dorinta si-a facut culcus in sufletu-mi ratacit, intr-o dupa-amiaza morocanoasa, cand am intrat in singura brutarie deschisa undeva dupa ora 18, la marginea orasului Saint-Malo, o brutarie ademenitoare, plina de oameni si de bunatati.

Continue reading