Se facea ca ne aflam intr-o cafenea tare faina din Antwerpen, alaturi de o multime de domnite creative si dornice sa invete o indeletnicire noua si relaxanta. Faceam flori de hartie, treceam pe la mese, povesteam cu fetele, incepeam sa ne cunoastem mai bine, eram entuziasmate si bucuroase pentru atmosfera creata de zane, invitatele noastre, cand ma trezesc ca-mi suna telefonul, hm, da, intr-o zi de sambata. Mai aveam putin si nu raspundeam, nu voiam sa deranjez evenimentul, plus ca m-am dezobisnuit in a raspunde la numere straine, las mai mereu sa intre casuta vocala, dupa care vad daca e o urgenta sau nu.

13301326_1164592363571425_275152929204837169_o Continue reading


Continue reading

1 Comment
POSTED IN: , ,


Echilibru

Traversez o perioada interesanta, poate una la care tanjeam de ceva vreme, imi doream sa se intample odata, sa scap de o grija si sa incep sa ma relaxez, sa ma concentrez pe lucrurile care-mi fac placere si care ma ajuta sa cresc incet, dar sigur. Iata ca a venit, a venit jobul de care aveam atata nevoie, iar asta intr-o saptamana in care mi s-a mai oferit unul, dar decizia nu mi-a fost ingreunata, chiar deloc, caci mereu aleg inima in astfel de situatii, iar acum am facut la fel. Toate emotiile au disparut si a aparut increderea si curajul, aceste calitati prezente doar cand si cand in viata-mi intortocheata. Au sosit la timp si nu le mai las sa plece, caci stiu ca doar impreuna pot invata mai repede si mai bine, pentru a oferi serviciile pentru care m-am angajat sa le duc la bun sfarsit. 

Continue reading


Ma tot mut dintr-o camera in alta, in speranta ca voi gasi un loc mai cald, care sa ma inspire si sa ma faca sa visez din nou cu ochii deschisi. Ploua, ploua de cateva zile bune, e un frig de-ti intra-n oase, uneori ninge, mai da cu grindina, adica o vreme mai racoroasa decat in luna decembrie. Si eu care credeam ca gata, primavara-i aici, vara-i si mai aproape, cand de fapt ea pare atat de departe momentan…

Continue reading


Trebuie sa scriu acum, e musai sa scriu acum faptul ca ziua de azi a fost cea mai buna din lume, o zi in care energia si optimismul mi-au batut la usa inimii si le-am primit cu toata fiinta mea, asa cum n-am reusit sa o fac niciodata pana acum. Sunt infinit de recunoscatoare pentru toata lumea din jurul meu, recunoscatoare internetului, blogurilor, ca ne-au adunat astazi intr-un singur loc, sa ne bucuram de viata impreuna. 

Continue reading


Iata ca s-au dus si cele doua saptamani de vacanta, doua saptamani pline si productive, as zice eu, chiar daca inceputul de vacanta m-a gasit mai mult in pat, inconjurata de ceaiuri si medicamente, caci era nevoie si de o mica raceala, asa, ca de inceput de primavara cum se cuvine. 

Cum timpul trece, iar eu am, in sfarsit, si alte proiecte personale in lucru, in afara de blog, m-am gandit sa combin ultimele doua saptamani de scoala intr-un singur articol, doar-doar voi mai avea timp dupa aceea si pentru celelalte lucruri care asteapta sa fie scoase la lumina. 

 A inceput sa-mi placa tot mai mult facutul de aluat oparit, probabil diversitatea este cea care ma incanta si-mi deschide ochii catre toate posibilitatile ce pot fi create dintr-un aluat atat de simplu. In saptamana 6 am refacut aluatul de baza, doar ca de aceasta data l-am turnat in forma de banana, forme pe care le-am taiat dupa coacere si racire si le-am umplut cu crema de vanilie, dupa care au urmat cateva felii de banane, putina frisca batuta bine si-un fondant aromat. Un desert dulce si parfumat!

Continue reading


Se facea ca era o sambata lenesa, aproape de miezul noptii. Ascultam muzica clasica si pierdeam putin vremea in fata unui ecran luminos, ca tot nu ma baga si pe mine omul in seama, fiind ocupat cu devoratul cartii “Vand kilometri“, despre care v-am mai spus, asa ca l-am inteles si am incercat sa-mi gasesc ceva de facut in acelasi studio de 27mp, fara sa-l deranjez.

Continue reading


Sau ce dorinta si-a facut culcus in sufletu-mi ratacit, intr-o dupa-amiaza morocanoasa, cand am intrat in singura brutarie deschisa undeva dupa ora 18, la marginea orasului Saint-Malo, o brutarie ademenitoare, plina de oameni si de bunatati.

Continue reading


O saptamana ciudata si urata, cam asa a fost cea care abia a trecut si pe care mi-o amintesc inca in detaliu. O saptamana in care mi-am dorit sa nu-mi fie frica sa ies din casa, sa imi vad de viata mea banala, calare pe bicicleta, strabatand agitatia orasului. De iesit am iesit, ca am fost nevoita, dar frica a ramas, din pacate, si totusi, realizez ca ea nu ma ajuta la nimic, nu ma protejeaza, nu-mi ascute instinctele, ba dimpotriva. Asa ca incerc sa uit, asa cum face mintea omului, sa nu ma las afectata de toate evenimentele petrecute in ultima vreme, desi e greu, e tare greu… 

Continue reading


S-a dus de ceva timp si a cincea saptamana de scoala, dar cum eu am preferat sa ma bucur de putina primavara timpurie care ni s-a dat, am cam uitat sa fac prezenta si pe aici. Totusi, incerc sa fiu mai organizata si sa nu omit vreun jurnal saptamanal, caci imi face mare placere sa scriu despre aceasta noua experienta in tara adoptiva, mai ales ca ma provoaca sa ma documentez mai mult despre cum au luat nastere deserturile pe care invat sa le fac in prezent. Uneori ma blochez cand trebuie sa gasesc un termen din limba olandeza sau franceza in cea materna, dar incerc sa gasesc o cale de mijloc, desi mi-e clar ca trebuie sa aprofundez mai mult franceza daca vreau sa inteleg pe deplin cu ce se mananca aceasta lume in care ma invart acum. 

Continue reading