Adrenalina

Nu mai tin minte cum aratau zilele mele inainte de a incepe a lucra full-time, pentru cateva saptamani, pana cand se intoarce colega mea de la job din concediu, dar ma bucur ca am reusit sa supravietuiesc primei saptamani. Acum am intrat in a doua, iar ziua de miercuri este jumatatea mea de zi libera, pe care am petrecut-o dormind pana la 7 (fata de 4, in celelalte zile, cand ma trezesc sa pedalez spre munca), luand micul-dejun in tihna, salvand un milion de articole noi pe care le citesc de obicei duminica (tot dupa munca) si citind din cartea ce si-a facut loc in bagajul prietenilor ce-au avut drum prin Romania. Mi-am spus ca n-ar fi rau sa mai fac prezenta si pe aici, ca pe Facebook si Instagram sunt de nelipsit, ajungand sa scriu mai multe randuri acolo decat in propria “casa”. 

 

#24centimetri

A photo posted by călădor (@calador.ro) on

Continue reading


Iaca azi a fost ca scoasa din cutie. De obicei sunt anumite evenimente care ma fac sa constientizez cat de norocoasa sunt sa am rezolvate anumite parti din viata, dar azi a fost despre cateva maruntisuri, care, toate adunate, au dus la a-mi tine zambetul pe fata toata ziua, de la prima ora pana acum, la ceas de seara. 

Mare lucru n-am facut, dar oamenii, oamenii din viata mea, gasiti cu greu si cunoscuti dupa multe straturi si povesti, acestia ma fac sa zburd cu inima prin univers, sa casc ochii spre cer si sa-i multumesc mamei in gand ca m-a facut, ca s-a nimerit sa fiu in pantecul ei si nu in al alteia, ca mi-a dat viata si m-a lasat sa cresc asa cum am vrut, sa ma educ singura mai mult decat m-a educat scoala, cu ajutorul catorva pilde simple si al cartilor de care ma-nconjor. 

M-am trezit tarziu, dupa ce aseara am adormit si mai tarziu, caci asa mi se intampla in serile in care am scoala, vin acasa, gust din ce am facut, savurez incet, ma mai documentez despre anumite tehnici, revad orele in minte, apoi pornesc incet spre rutina dinainte de somn, dar nu inainte de a citi cateva pagini dintr-o carte, Continue reading


Lungi mi s-au parut drumurile conduse pe nationalele din Franta, mai ales ca-n cea de-a doua zi era destul de intunecat afara si nu-mi venea decat sa-mi fac culcus in dreapta soferului si sa-mi continui somnul intrerupt. Desi am incercat sa evit asta, n-am scapat dupa masa luata de la brutarie, asa ca tot am atipit o parte buna din drumul ce ducea spre mare. 😀 

Am avut, totusi, noroc cu vremea, caci dupa nici doar o ora de la pornire soarele s-a ridicat la cer, iar temperatura a inceput sa treaca de 22-23 de grade, adica vremea potrivita gusturilor noastre. 

Continue reading


Totul a inceput pe cand imi faceam o curatenie generala in telefon, din pricina spatiului limitat si a aplicatiilor ce aveau nevoie de imbunatatiri, cand am dat peste o captura de ecran, aflata-n folder de mai bine de un an si pe care n-am bagat-o-n seama pana la momentul respectiv. Se facea ca-n ea se afla o fotografie cu stancile din Etretat si o mica descriere a locului, sa stie tot omul de ce e musai sa fie vazut in aceasta viata si imediat dupa aceea mi s-a conturat in minte o mica escapada. 

Continue reading


Lucrasem de joi pana duminica, ceva rar pana acum, dar care va deveni curand o obisnuinta, pentru a inlocui o colega ce pleaca in concediu, asa ca-n fiecare zi a fost trezirea de la 4 si pedalat la 5 timp de o ora, pe intuneric, 20 de grade placute, singura pe pista prin toate orasele pe care trebuie sa le parcurg.

Continue reading


Ma intrebam zilele trecute ce-am reusit sa fac anul acesta, acum ca am trecut de jumatatea lui si vara-i pe sfarsite. Nu-mi venea nimic in minte, acesta nefiind un semn de nemultumire sau din lipsa de recunostinta pentru ceea ce am trait si experimentat in acest an, ci pentru ca eram atat de prezenta, atat de prinsa in clipa de fata, incat nu m-am mai gandit la trecut, la ceea ce m-a adus astazi aici, de-am devenit un om calm si mai mereu cu zambetul pe buze. 

In gasirea unui raspuns mi-a sarit o prietena, reamintindu-mi de scoala urmata, de jobul gasit, de calatorii si de workshopul de flori din hartie tinut intr-un aprilie cenusiu. Abia atunci s-a facut un clic si mi-am dat seama ce anume ii lipseste inca acestui an, pentru a-l considera cel mai bun din ultimii patru: un mestesug, un simplu mestesug. 

Continue reading


Cand ma gandesc la cele trei saptamani petrecute-n Romania, imi vine-n minte acest ultim vers (titlu) din “Matemotia revederii“, scrisa de Iv, caci reflecta in totalitate ceea ce am simtit pe toata durata sederii mele acolo. Asteptam cu emotie si nerabdare aceasta plecare,  chit ca abia ma angajasem de putin timp si eram entuziasmata de ceea ce traiam si in tara mea adoptiva. 

Imi era dor de Romania, un dor incredibil de mare, ce tot crestea in mine de la ultima revedere si devenise tot mai intens dupa ce aflam de anumite evenimente petrecute acolo, in sanul familiei mele sau a lui, dorindu-mi nespus sa ne fi aflat si noi printre ei, sa luam parte la viata, la prezent si sa ne bucuram impreuna de el. Mai erau prietenii, nevazuti de aproape doi ani, altii de mai multi, plus cateva viitoare evenimente la care-mi doream sa iau si eu parte, printre care si nunta unicului meu frate. 

 

o bună dimineață, așa cum e și aici. #welcometoromania

A photo posted by călădor (@calador.ro) on

Continue reading


Se facea ca ne aflam intr-o cafenea tare faina din Antwerpen, alaturi de o multime de domnite creative si dornice sa invete o indeletnicire noua si relaxanta. Faceam flori de hartie, treceam pe la mese, povesteam cu fetele, incepeam sa ne cunoastem mai bine, eram entuziasmate si bucuroase pentru atmosfera creata de zane, invitatele noastre, cand ma trezesc ca-mi suna telefonul, hm, da, intr-o zi de sambata. Mai aveam putin si nu raspundeam, nu voiam sa deranjez evenimentul, plus ca m-am dezobisnuit in a raspunde la numere straine, las mai mereu sa intre casuta vocala, dupa care vad daca e o urgenta sau nu.

13301326_1164592363571425_275152929204837169_o Continue reading


Continue reading

2 Comments
POSTED IN: , ,


Echilibru

Traversez o perioada interesanta, poate una la care tanjeam de ceva vreme, imi doream sa se intample odata, sa scap de o grija si sa incep sa ma relaxez, sa ma concentrez pe lucrurile care-mi fac placere si care ma ajuta sa cresc incet, dar sigur. Iata ca a venit, a venit jobul de care aveam atata nevoie, iar asta intr-o saptamana in care mi s-a mai oferit unul, dar decizia nu mi-a fost ingreunata, chiar deloc, caci mereu aleg inima in astfel de situatii, iar acum am facut la fel. Toate emotiile au disparut si a aparut increderea si curajul, aceste calitati prezente doar cand si cand in viata-mi intortocheata. Au sosit la timp si nu le mai las sa plece, caci stiu ca doar impreuna pot invata mai repede si mai bine, pentru a oferi serviciile pentru care m-am angajat sa le duc la bun sfarsit. 

Continue reading