Sunt gata sa ma intorc

1e0647aa255811e39ad222000a1f97a2_7

O zi ma mai desparte de Antwerpen si de tot ce am trait acolo in ultimul an. O zi. O zi in care sper sa respir mai profund si mai adanc aerul asta de munte, aer diferit, incomparabil cu cel dintr-un oras mare si foarte populat. Sper sa pot lua cu mine-n bagaj toti muntii care inconjoara oraselul asta in care am copilarit. Sa nu uit de zacusca, de pisicile de la curte, de catei, de zmeura din care m-am infruptat in fiecare dimineata de cand am aterizat pe pamant romanesc. As vrea sa iau cu mine toti oamenii pe care i-am cunoscut in vacanta asta, toate locurile prin care am umblat, toate gandurile si intalnirile cu prietenii mei de aici. Sa iau tot, mi-as dori, sa-mi fie bine, sa nu mai simt apoi dorul asta nimicitor. 

Dar n-am sa fac asta. N-am sa iau nimic din ce am mentionat. Va las sa va bucurati de tot ce exista-n Romania. Va las. Caci va veni o zi, o zi in care lucrurile o sa se aseze la locurile lor, iar eu o sa-mi pot implini menirea vorbind limba romana, fiind inconjurata de familie, de prieteni, de munti si de tot ce mai exista in Romania. Nu stiu cand va fi asta, dar nu ma mai simt neputincioasa. Stiu ca lucrurile au inceput sa se schimbe, in sfarsit, dupa mult timp. Si-are sa fie bine. Pentru toti. Impreuna. 

Maine plec. Ca sa am unde sa ma intorc, mai tarziu. 

(Visited 49 times, 1 visits today)

Au trecut pe aici:↓




11 Responses to Sunt gata sa ma intorc

  1. Bia says:

    Drum bun și numai bine la celălalt “acasă” al tău… România tot aici te va aștepta 😉

  2. Dorothea says:

    Drum bun! Si sa stii ca unele lucruri poti totusi sa le iei cu tine, fara sa iei cate ceva (macar un set de amintiri) e greu sa supravietuiesti intr-o tara noua. Prietenii, chiar daca nu vor mai locui in acelasi oras, cu siguranta vor veni sa te viziteze. Iar mancaruri bune romanesti pot iesi din orice aragaz. Ma pot lauda ca am facut ieri pentru prima oara zacusca (si a iesit buna). 😀 Tot holul casei mirosea a vinete si a ardei copti… cine stie ce isi imaginau vecinii mei nemti…

    • Raluca says:

      Iti multumesc pentru cuvinte, Dorothea!
      Stiu ca e greu sa supravietuiesti intr-o tara straina.. Dupa un an de locuit in Belgia, inca nu simt ca am prins radacini acolo sau sa am niste prieteni buni, cu care sa pot imparti din bucuriile vietii si nu numai.
      Oh, stiu ce spui cu zacusca! Eu locuiesc chiar la parter, de mi-e si mila de vecini cand intra-n bloc zilnic si dau de miros de prajituri :))

  3. Luminita says:

    Raluca, drum bun fata draga, sa-ti fie bine!
    Sigur, aici, va fi intotdeauna casa ta. Dar si in Belgia vei stii sa-ti faci o lume perfect asezata pe sufletul tau frumos! Esti puternica si vei reusi sa fie cum stii tu ca vrei sa fie!
    Te imbratisez cu tare mult drag si-ti doresc sanatate si succes!

  4. Camelia says:

    Îmi place mult fotografia! Îmi aduce aminte că acum câţiva ani, pe când eram în generală, parcurgeam drumul până la şcoală pe jos, iar în drumul meu mereu zăream o casă cu aşa păpuşele la geam…ani buni le-au ţinut şi mă întrebam care-i povestea lor, că doar proprietarii nu le-au pus acolo aşa, doar de fantezie.
    p.s.Nu trebuie să fi atât de nostalgică, trebuie să te bucuri şi să preţuieşti această oportunitate de a explora cât mai mult, e o şansă de a-ţi oferi noi perspective! 🙂
    Cu bine!
    Te pup ^^

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *