Despre serbarea zilelor de nastere

7ffb5e7aee2febe10afc2b1d39aa02f2

Nu mai tin minte sa fi dat vreodata o petrecere in toata regula cuvantului. Poate or fi dat ai mei, pentru mine, cand nu stiam eu ce inseamna, dar de cand mi-s om “mare”, nup, nu-mi amintesc nimic. N-am fost si nu sunt genul petrecerilor mari, cu multa lume, colegi sau oameni pe care-i consider doar amici, invitandu-i doar de dragul de a avea multa lume la petrecere. Nu. 

Nici in liceu n-am simtit ca pierd mare lucru, cand auzeam ca toti colegii mei de clasa sunt la diverse petreceri de weekend, unde se distreaza de minune. Nuooop, chiar n-am pierdut nimic, cand, dupa un weekend petrecaret, auzeam doar cate certuri au luat nastere, dar mai ales, cat alcool sau alte minuni s-au consumat. No thanks!

Observ cum pentru adolescentii din ziua de azi conteaza PREA MULT majoratul. Cu totii vor petreceri mari, cu multa lume si cu mancare buna, servita la o cabana de cateva stele-ntr-un varf de munte. Vor sa vada in toiul petrecerii cum li se aduc masina visurilor in fata, sa o compare apoi cu celelalte primite de catre colegi si sa-si imagineze cum or sa intoarca toti privirile dupa ei, cand o vor conduce in drum spre scoala. No thanks de doua ori, mai ales cand se vede cu ochiul liber relatia dintre parinte si copil, cand se face un asemenea dar.

Cum mi-am serbat eu pana la 18 ani zilele de nastere? Acasa. Fie cu ceai, prajituri si cativa prieteni buni, fie cu o iesire la pizza  sau alte lucruri banale. Nu tu alcool, oameni care-s prieteni doar pe Facebook sau alte lucruri asemenea.

La 18 ani, desi nu m-am simtit in stare sa organizez ceva, din cauza faptului ca tatal meu zacea in coma intr-un spital din Belgia, iar mama suferea singura langa el, mi-am chemat totusi prietenii la o ceainarie din Sibiu, proaspat deschisa, unde ne-am bucurat, pentru cateva ore, de cupcake-urile facute de mine in urma cu cateva ore, savurand, in acelasi timp, dintr-un ceai bun, aromat. Au fost singurele ore pe care mi le amintesc si acum, singurele ore in care m-am deconectat total de problemele de acasa si m-am bucurat de oamenii pe care ii aveam alaturi. Ma bucur ca aceeasi oameni din acea seara imi sunt inca prieteni buni si ca nu m-au uitat, chiar daca m-am mutat din tara. A fost majoratul potrivit mie si n-am simtit nevoie de mai mult.

La 19 ani a fost bine. Aflasem ca am luat primul meu examen la limba olandeza si eram fericita cu asta. De petrecut, nu s-a petrecut, caci nu-mi sta in fire si nici situatia financiara nu mi-a permis sa organizez ceva, fie chiar doar cu familia.

La 20 de ani? Nu cred c-am sa fac ceva, desi mai sunt cateva zile… S-a nimerit sa fie in aceeasi zi cu ziua in care voi primi rezultatele examenelor, asa ca nu-mi pot face niciun plan in privinta asta. Mi-ar fi placut, totusi, sa pot chema cateva prietene si cativa colegi care imi sunt aproape de suflet. Mi-ar fi placut sa aud cum fierbatorul merge incontinuu si clinchetul cestilor de ceai rasuna in toata casa. Mi-ar fi placut ca aromele ceaiurilor primite pana acum si savurate-n singuratate, sa fie primite cu bucurie de prieteni si sa le incante sufletul precum mi l-au incantat mie. Mi-ar fi placut sa gatim impreuna, sa fie cuptorul incins si masa plina cu fel si fel de gustari si prajituri. Sa ne bucuram impreuna de prezent cu entuziasm si voie buna. Mi-ar fi placut…

Dar nu pot. Nu inca. Nici anul acesta…

Voi va serbati zilele de nastere? Cum?

Sursa foto
(Visited 75 times, 1 visits today)

Au trecut pe aici:↓




7 Responses to Despre serbarea zilelor de nastere

  1. Luminita says:

    Raluca, nu stiu cu ce prieteni dragi si cum vei petrece ziua, dar eu te voi sarbatori negresit. In dupa amiaza zilei de 19 decembrie voi servi un ceai, pastrat pana acum ca amintire, daruit de tine. Mai am si acum plicul in care mi le-ai trimis pe toate cele, multe, ceaiuri cu arome diferite si atat de deosebite. Astfel incat, in 19 decembrie, mai pe seara, dinspre Timisoara, Romania, vei simti o aroma de ceai, cred cunoscut si vei auzi, ca o parere, o urare de “La multi ani”. Sa fii sigura ca nu ti se va parea, eu chiar strig peste mari si tari, draga mea! 🙂
    Ma bucur mult pentru tot ce traiesti, pentru iubirea ta frumos impartasita si pentru dragostea ce domneste in familia voastra.
    Iti doresc de pe acum, o aniversare perfecta care sa-ti ramana in amintire ca cea mai frumoasa zi. Niciodata nu va mai fi aceasta superba varsta de 20 de ani. La multi ani, mereu fericiti! Te imbratisez, Raluca-Mihaela!

  2. Andra :) says:

    Nici eu nu sunt adepta sarbatoririlor fastuase 🙂 De ziua mea, de obicei ma vad cu prietenii, la mine sau in oras. Mie in general imi place sa ies in grupuri mici, asa ca ma intalnesc cu prietenii pe rand, cate 3-4, in functie de… gradul de prietenie, cred :)). De majorat tin minte ca am iesit la o prajitura/pizza si atat.

    • Raluca says:

      Ma bucur ca nu-s singura care n-are nimic de a face cu petrecerile mari. 😛
      Ar trebui sa invatam si noi sa ne petrecem zilele de nastere mai altfel.. 😀

  3. O. says:

    Hm, de majorat am ieșit la un suc / vin fiert / ciocolată caldă cu câteva prietene bune, nimic mai mult. Restul aniversărilor le petrec acasă, cu familia; suntem maxim 10-12 persoane, dar suntem uniți și nu aș dori să schimb aceste zile în familie pe nimic în lume, nici măcar pe cea mai luxoasă zi la cine știe ce hotel de renume. Pentru mine contează mult să mă simt aproape de oameni.

    • Raluca says:

      Ce frumos ai spus… Si mie-mi place sa ma simt aproape de oameni, de familie, sa simt ca am pentru cine sarbatori..
      Mi-ar fi placut sa fim si noi mai uniti, dar ne avem doar pe noi, celelalte rude sunt mai toate imprastiate prin alte orase si, din pacate, nu prea tinem legatura, ca de’, fiecare a ajuns sa fie cu treaba lui.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *