Copilul ce-a ramas in Praga

Nu stiam ca si acest vis o sa se implineasca atat de curand. Sa se tot faca un an, de la prima discutie avuta cu omul, despre toate locurile pe care am vrea sa le strabatem impreuna. Ne-am dus in Paris, in Amsterdam, am strabatut Belgia in lung si-n lat, dar la mai mult de 400 de km departare de casa nu ne-am incumetat sa mergem, mai ales ca nici portofelul nu era pregatit pentru o noapte de dormit, intr-un oras nou. Si totusi, inainte sa vina iarna, am inceput sa facem planuri. Sa vedem Londra, Praga, Barcelona, Berlin si alte cateva locuri de prin Italia. Nu ne-a iesit nici unul pana in primavara asta, cand datele, soarele si planetele s-au aliniat pentru ca noi sa ajungem in Praga. Nici acum, la o saptamana de cand ne-am intors, nu imi vine sa cred ca da, s-a intamplat, am fost in Praga si mi-am lasat tot sufletul acolo.

927259_763862233637380_1332674479_n

In Praga se merge ca sa ai unde sa te intorci, mai tarziu, cand vrei sa retraiesti clipele petrecute in orasul de aur. Mergi, nu ca sa alergi, de la un obiectiv turistic la altul, ci ca sa te descoperi. Strabati strazile ca sa cunosti oamenii, mergi cu tramvaiul, metroul, ca sa-i intelegi, apoi intri-n librarii si in anticariate ca sa vezi cat de mare le este sufletul. Daca apuci sa-ti mai tragi sufletul si intr-un magazin cu ceaiuri, e clar, ai sa te reintorci in Praga, indiferent de cate alte milioane de locuri din lume mai ai de descoperit. Caci copilul din tine a ramas acolo. Si-a gasit un locsor intr-un anticariat cu aroma de file vechi, prafuite si de vieti demult uitate. A ramas acolo, incercand sa se descopere in continuare, si are sa ramana pana cand te vei duce sa-l iei inapoi, acasa.

a8dc97cec6db11e3bd150002c9b2406a_8

Ca Praga-i minunata, o stie toata lumea. Ca-i unica, la fel. Ca-i frumoasa, o vedem si-n vederi. Dar nimic nu se compara cu aerul respirat acolo, cu sunetul pasilor ce troncane pe eleganta piatra cubica, cu muzica pe care o auzi de pretutindeni, de-ti lasa impresia ca acum o sa treaca pe langa tine cei mai vestiti baroni, alaturi de sotiile lor, cu palariile si rochiile lor, croite-n alte timpuri, in drum spre un bal renumit din oras.

10246094_535471169905955_1316465544_n

Asta-i Praga vazuta de mine. Cea cu dealurile-i inalte si cu pomi infloriti, cu alei inguste, invaluite-n susotelite indragostitilor de altadata si de murmurul apei ce-a fost martora iubirii ce si-au declarat-o pe vecie.

(Visited 36 times, 1 visits today)

Au trecut pe aici:↓




7 Responses to Copilul ce-a ramas in Praga

  1. Andra :) says:

    Mmm, ce poftă mi-ai făcut! De Praga şi de plimbare… Au şi ceainării, oare? 😀

    • Raluca says:

      Nu stiu de ceainarii.. desi s-ar putea sa gasesti, caci in magazinele cu ceaiuri in care am intrat noi erau atat de multi cumparatori! Caci da, in Praga se bea ceai. Mult ceai!

      p.s. have fuuuuuuun! 😀

  2. Stau în pat și încerc să citesc postările cu care am cam rămas în urmă.
    M-ai făcut să plâng. M-am gândit iar la Paris prin toate vorbele spuse de tine..

  3. Luminita says:

    Un oras minunat! Si pozele pe masura. 🙂

  4. Pingback: Din nou in Normandia – coloratele case din Rouen | călădor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *