Indragostita de viata

De cateva ori in viata spunem ca ne-am indragostit de-un om si ca nu mai putem de fericire, citindu-se pe fata noastra norocul, multumirea si recunostinta pentru ca am gasit pe cineva care priveste in aceeasi directie ca si noi.

Totul e frumos si bine, dar..  De cate ori am spus ca suntem indragostiti de viata? O data? Niciodata?

Eu sunt indragostita de viata. O iubesc de nu mai pot. Nu pot trai, nu pot respira, nu ma pot trezi dimineata, nu pot manca, nu pot simti, nu pot alerga, nu pot face nimic fara ea. O iubesc pana la luna si inapoi, cu toata fiinta mea.

Iubesc viata. Iubesc sa ma trezesc dimineata devreme si sa ma bucur de inca 5 minute petrecute in asternuturile calde, alaturi de cel mai iubit om. Iubesc sa ma ridic din pat, sa vad ca inca-i intuneric afara si sa merg tiptil prin casa, pentru a nu-i trezi pe ceilalti membri ai familiei. Iubesc sa-mi pun apa in fierbator si sa-mi pregatesc ceaiul, alt sortiment in fiecare zi. Iubesc sa-mi pregatesc micul-dejun, sa-l savurez pe indelete, in timp ce ascult radio-ul meu preferat. Iubesc sa verific, mai apoi, stirile, contul de Instagram si blogul. Daca vad si-un e-mail primit de la o prietena, atunci dimineata-i mai frumoasa decat ma asteptam.

Iubesc sa-mi scot bicicleta, sa-mi pregatesc ghiozdanul si sa pedalez spre gara, prin semi-intuneric, simtind totodata aerul racoros al diminetii. Iubesc sa-mi caut loc in tren, printre straini si necunoscuti, lasandu-mi imaginatia sa zburde la ce fericiri si bucurii se ascund in sufletele oamenilor langa care ma asez. Iubesc sa privesc pe geam, sa vad satele prin care trec si sa ajung la destinatie cu bine. Iubesc sa pasesc pe drumul ce duce spre scoala, sa recunosc locurile, cladirile, magazinele.. Sa trec apoi prin parcul in care se afla campusul in care studiez, sa privesc ratele, lebedele si toate celelalte vietuitoare. Iubesc sa ajung in clasa in care am ore, caci curiozitatea ma omoara si mereu imi doresc sa invat ceva nou, indiferent de cat de greu ar fi la inceput.

Iubesc sa ajung acasa franta de oboseala, dupa o zi plina la scoala sau la lucru. Iubesc sa ma eliberez de toate si sa fac un dus fierbinte, folosind produsele mele preferate pentru corp. Iubesc sa ma pregatesc in tihna pentru somn, sa termin toate lucrurile lasate neterminate. Iubesc sa-mi setez alarma pentru o noua zi si sa ma intind in pat, pe spate, simtit totodata cum toata durerea si oboseala se adanceste-n saltea si dispare incetul cu incetul, pana in clipa in care am adormit.

Iubesc sa o iau de la capat. Oricand, oriunde.

Iubesc sa ma zbat pentru micile mele dorinte si ale celor din jurul meu. Iubesc anotimpurile, sarbatorile, esecurile, calatoriile.

Iubesc viata. Iubesc zilele senine, cat si pe cele innorate. Iubesc sa intalnesc oameni, sa impartasim trairi, experiente, sa se formeze o legatura intre noi si sa nu ne mai simtim atat de singuri pe lume. Iubesc sa traiesc zi de zi, noapte de noapte. Iubesc sa-mi vad familia multumita, mama odihnita..

Iubesc sa calatoresc intr-un oras nou, intr-o tara noua, cu omul alaturi. Sa pasim impreuna spre necunoscut si sa ne cream amintiri pretioase. Iubesc sa gust din alte bucatarii, iubesc sa simt ca pentru cateva zile suntem de-ai locului.

Iubesc tot ceea ce ma inconjoara, oricat de frumos sau de urat ar fi acel lucru. Ador sa iubesc. Iubesc sa iubesc.

(Visited 96 times, 1 visits today)

Au trecut pe aici:↓




2 Responses to Indragostita de viata

  1. Luminita says:

    Raluca, scrii atat de frumos incat ar fi imposibil sa nu iti dau dreptate pentru toate iubirile, trairile tale.
    Entuziasmul tau il renaste si pe al meu, poate uneori ascuns undeva, dar pe care mi-l recunosc citindu-te. Imi amintesc de tineretea mea, la fel de entuziasta, pentru tot ce traiam, pentru fiecare rasarit si fiecare frunza cazuta toamna-n calea mea. Nu nostalgia era dominanta, ci bucuria frumusetii peisajului, larg, ce mi se prezenta dinainte. Mergeam cu bucurie spre fiecare noua zi asteptand, cu o usoara emotie interioara, evenimentele ce aveau sa vina. Am fost mereu vesela pentru ca ma bucuram, in mod cinstit, de tot ce traiesc. Poate, de aceea, Cerul a fost mereu bun cu mine. Am stiut sa fiu recunoscatoare pentru fiecare zi. Asta ar trebui sa facem mereu.
    Iti doresc, din suflet, ca fiecare dimineata, sa-ti aseze pe chip aceiasi bucurie de viata frumoasa, alaturi de fiintele tale iubite.

  2. Pingback: Vreau sa nu-mi fie frica | călădor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *