Craciunul nostru impreuna

Cunoasteti si voi toata agitatia dinaintea sarbatorilor, listele cu ce mai trebuie cumparat, cadouri ce asteapta sa fie impachetate si pitite sub brad, pregatirea meniului, curatenia in casa si-n suflet, alergatura, febra asta a pregatirilor ce ne lasa fara energie in seara de 24 decembrie, dar care ne aduce o satisfactie enorma, cand vedem c-am terminat in timp record tot ceea ce trebuia pregatit. Nu conteaza ca mai avem putin si cadem lati de oboseala, nu, nu, ca doar dupa aceste zile urmeaza multa odihna si (putin prea mult) rasfat culinar.

DSC01348

Bineinteles ca si noi am intrat in hora, dar ne-am propus ca dupa seara de ajun, sa iesim putin din zona asta de confort si sa incercam ceva diferit pentru acest Craciun. In prima jumatate a zilei de 25 n-am facut mare lucru, bine, recunosc, am dat putin iama in cozonac, dar cam atat, dupa care am mai lenevit putin pana inspre orele amiezii, cand am reusit sa ne ridicam din pat si sa iesim sa luam o gura de aer. N-aveam in plan decat o simpla plimbare cu bicicleta prin imprejurul casei, dar nu ne-a iesit intocmai.

DSC01336

DSC01334

Pedalele si soarele primavaratic ne-au purtat pana inspre malul raului Schelde, un loc care pe mine ma linisteste si ma ajuta sa-mi limpezesc gandurile. N-am stat prea mult locului, caci inca mai aveam pofta de consumat energie, asa ca imediat am coborat in subteran, in tunelul construit sub apa, ce leaga Antwerpen-ul de Linkerover, un oras mic, dar plin de spatii verzi, lacuri intinse si alei romantice.

DSC01355

La intoarcere am trecut putin si prin zona turistica a orasului, cu gandul de a manca ceva lejer de la casutele pline cu bunatati pentru Craciun. N-am ajuns chiar atat de departe, caci imediat a propus omul sa schimbam putin decorul si sa ne bucuram sufletele (sau, ma rog, burtile) cu ceva mancare italiana. Asa am ajuns la Da Giovanni, un restaurant in care-am vrut sa intram de cateva ori, dar ne-am abtinut de teama ca nu ne vom putea permite. 🙂 Poate ca nu ne-am fi permis nici acum, avand in vedere bugetele noastre de studenti, dar ce mai, odata-i Craciunul!

DSC01366

Daca mi-a placut, asta puteti intui si voi, avand in vedere ca pot numara pe degetele de la o mana de cate ori am iesit sa mancam in oras, de cand suntem aici. 😀 Sa mai tot fie astfel de zile, bine, nu prea dese, caci prefer sa stiu ce pun intr-o mancare si s-o gatesc singura, dar e placut sentimentul de a sti ca nu ai de adunat si de spalat apoi o gramada de vase. As numi iesirile astea un rasfat necesar, din cand in cand, caci prea bine-i fac sufletului..

DSC01421

In cea de-a doua zi n-am mai stat pe langa casa, astfel ca am hotarat sa ne urcam in masina si sa le facem o scurta vizita vecinilor nostri nemti. Am hotarat sa mergem prin Koln, un oras pe care eu il vazusem doar din autocarul care strabatea Romania-Belgia si retur, deci n-am avut cand sa cobor si sa-l iau la pas. Mereu ramaneam fascinata de Domul din Koln, pe care il vedeam mai mereu iarna, acoperit cu un strat fin de zapada sau invaluit intr-o ceata densa, ce nu ma lasa sa-i vad maestria. 

DSC01429

M-am bucurat ca am avut ocazia, de aceasta data, sa-l vad mai de aproape, dar si sa pot urca pana sus, in varful celui mai inalt turn si sa ne minunam de ceea ce vedem in jur. Recunosc, mi-a fost putin greu sa urc acele scari in spirala, inguste si aglomerate, de alti turisti ca noi, dar am reusit s-o scoatem cumva la capat. Am uitat si de frica, pana am ajuns sus, am uitat de tot, de griji, de indoieli, de nemultumiri, si mi-am bucurat ochii cu frumosul Koln vazut de sus.

DSC01459

Despre restul zilei n-am ce sa va spun, caci n-am facut decat sa ne plimbam pe malul raului, cu gandul sa ajungem la gradina botanica, adica strabatand mai bine de 3 km pe jos. Nu zic, a fost o plimbare revigoranta, am vazut case impresionante si-un alt stil fata de cum m-am obisnuit in Belgia, dar n-am mai simtit nimic cand am ajuns la imensa gradina, caci eram precum un cub de gheata, care nu mai reactiona la ce vedea in jur. Mi-a fost frig, incredibil de frig, si-n timpul in care l-am petrecut taraindu-mi picioarele pana la locul in care lasasem masina, imi promiteam in gand ca n-am sa mai calatoresc niciodata iarna, adica-n locuri reci, cu temperaturi insuportabile.

In cea de-a treia si ultima zi de sarbatoare, m-am trezit de dimineata, ca sa-mi surprind omul cu prajitura facuta pentru ziua sa de nastere, caci da, s-a nimerit sa fie tocmai pe 27 si sa-l cheme si Stefan. Ce mai, motiv de sarbatoare-n casa! Si de multumit universului ca mi l-a scos in cale… Ah, sa va mai spun, oare, ca-n aceeasi zi a inceput sa cada si primii fulgi in Antwerpen? Tocmai de ziua omului? <3 De indata ne-am echipat corespunzator si-am iesit sa dansam in acelasi timp cu fulgii de zapada. A fost frig si rece, vreme potrivita zapezii, sa se aseze intr-un strat generos pe drumurile si-n parcurile din oras. Ca sa ne dezghetam putin trupurile, am hotarat sa intram intr-un restaurant indian din apropiere, unde preturile-s acceptabile si mancarea cat cuprinde. De cum am intrat in local, mi-am amintit ca-n acelasi loc am avut ocazia si eu, sa lucrez, in urma cu ceva ani, pentru a strange cativa banuti de buzunar.

DSC01525

Despre mancare, numai de bine! Chit ca la un moment dat am crezut ca lesin de la iuteala mancarurilor alese dar mi-am revenit, dupa ce am baut un chai, direct de la mama lor. Pai, nu-i asa? Iuteala cu iuteala se stinge. 😀

DSC01536

DSC01538

Cam asa a fost Craciunul nostru. Un Craciun diferit, dar mai pe gustul meu, fata de restul sarbatorilor petrecute pana acum. In celelalte zile am vizitat cativa prieteni dragi, ca prea statea un mare dor intre noi, dupa care-am facut bagajele pentru Olanda, deoarece omul trebuia sa se intoarca la lucru si nu-mi doream sa raman singura, in Antwerpen, pentru noaptea dintre ani. Dar despre asta, cat si despre plimbarile facute-n zona, altadata, sa lasam ragaz momentelor sa se transforme-n amintiri.

(Visited 63 times, 1 visits today)

Au trecut pe aici:↓




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *