O saptamana fara Facebook?

Nu stiu cand am ajuns sa fiu atat de dependenta de aceasta platforma sociala. Nu stiu cand am inceput sa pierd atatea ore din zi doar dand scroll pe perete, sa citesc noutatile, ce-au mai scris bloggerii pe care-i urmaresc sau cu ce se mai delecteaza prietenii. Nu stiu cand am realizat ca oricat de sociabila m-as simti pe Facebook, stiu ca-n viata reala lucrurile nu mai sunt atat de simple. N-am stiut nimic, asa ca am simtit ca nimeni nu ma poate opri din a spune stop, macar pentru cateva zile, sa vad ce se intampla cu mine si cu obiceiurile mele zilnice.

Intr-o zi din ianuarie m-am apucat sa dau unlike tuturor paginilor care nu ma mai interesau. Aveam peste 2000 in total, asa ca mi-am spus ca le voi lua pe rand, pana cand peretele imi va fi ocupat doar de blogurile pe care le urmaresc zilnic, si nu o data pe an. Am descoperit, astfel, un milion de alte pagini cu care eu n-am interactionat niciodata, dar mai ales, nu tin minte sa fi dat like la asa ceva. Am fost surprinsa sa vad cat de usor as putea fi judecata doar dupa paginile pe care le urmaream. Atunci mi-a fost rusine. Rusine de mine, ca am fost atat de vulnerabila si-am dat like unor pagini doar de dragul de a le avea in feed, cu gandul ca sigur le voi urmari cu drag articolele postate si voi deveni astfel mai… informata.

Apoi, intr-o alta zi, am intrat pe aplicatia Timehope, o aplicatie care, odata conectata la conturile sociale, iti spune, zi de zi, ce-ai facut in urma cu un an, doi, trei, in functie de cand ai intrat in lumea virtuala. Bine, aplicatia asta o consult zilnic, ca-mi place sa vad ce faceam in urma cu un an, maxim doi, caci atunci cand era vorba sa vad ce postam pe Facebook in urma cu trei sau patru ani, imi venea sa-mi bag capul in pamant si sa ma intreb cum de am putut posta o asemenea aiureala. Iar mi s-a facut rusine.

Am mai dat si peste o postare de a mea pe aici, in care spuneam ca pana in acel moment petrecusem 40 de zile pe Facebook, un calcul estimat de o alta aplicatie, pe baza activitatii mele avute acolo, si ma intreb cate carti as fi putut citi in timpul ala sau ce altceva interesant as fi putut invata, in loc sa-mi petrec zilele cu nasul in poze, articole si like-uri.

Atunci mi-am spus ca trebuie sa fac ceva, ca prea mi-au scapat lucrurile de sub control. Vedeti voi, cand te muti in alta tara, ti se pare placut si frumos ca poti tine legatura cu cei dragi prin aceasta platforma sociala, ca poti sa le vezi pozele si postarile, chiar daca nu va mai scrieti zilnic s.a.. Daca lucrurile nu-s prea roz in noua tara, atunci timpul petrecut online se va mari considerabil, incercand astfel sa supravietuiesti prezentului care nu-i chiar cum ti l-ai imaginat inainte sa-ti faci bagajul.

Si totusi, in ciuda micilor avantaje pe care Facebook mi le-a oferit pana atunci, am hotarat sa fac un experiment si sa-mi dezactivez contul pentru cateva zile, pentru a vedea mai bine ce fac eu, intr-o zi obisnuita, fara sa butonez telefonul toata ziua sau sa dau like-uri si share-uri incontinuu, crezand ca astfel le voi face viata mai senina celor care ma urmaresc. N-am spus nimanui despre asta, nici macar prietenilor apropiati, caci imi doream sa vad daca se schimba ceva intre noi, recunosc. Un singur click si tot ce am fost in cei patru ani a disparut din albastrul site.

Care au fost concluziile dupa cele sapte zile fara Facebook?

Mi-am dat seama cat de dependenta eram de aceasta retea sociala. In primele zile am deschis pagina de Facebook de zeci de ori, din obisnuinta, uitand, pentru moment, ca nu mai am cont acolo. Apoi, am observat cat de mult simteam nevoia sa dau scroll, sa verific, sa caut, sa citesc, sa butonez telefonul, orice, numai sa-mi tin mintea ocupata cu noutati si stiri pe care nu le-as fi citit daca nu le-as fi avut pe Facebook. Neavand cont acolo, m-am mutat pe Instagram, unde am ajuns sa intru de mult mai multe ori intr-o zi, desi nu aveam prea multe de verificat. Simteam nevoia sa aflu cate ceva, sa vad ce mai fac ceilalti, cum isi mai duc zilele, cu ce se mai ocupa etc..

Mi-a fost nitel frica si pentru blog, ca poate astfel imi voi pierde din cititori, ca nu mai tin legatura cu ei prin FB, dar am vazut ca cei care vor sa schimbe o vorba cu mine o fac si fara chat-ul de pe FB, caci doar e-mail-ul a aparut prima data si nu retelele sociale…

Greu a fost in primele zile, dupa cum va spuneam mai sus, dar apoi am inceput sa ma obisnuiesc si sa-mi caut alte activitati cu care sa ma delectez. M-am dus mai des la biblioteca, am petrecut timp frumos pe acolo, printre carti si oameni, apoi am inceput sa citesc mai mult si mai des decat o faceam inainte, sau de fapt, incepusem sa citesc asa cum o faceam in urma cu ceva ani, cand nu stiam de existenta Fb-ului. Apoi mi-am vazut de experimente, de yoga, de cartile in olandeza si de studiul painilor cu maia. In unele zile mai puneam ceva la cuptor, o tarta cu gutui, o prajitura simpla sau un tort ciocolatos, ca sa mai adun oamenii in jurul mesei, dar altele au fost simple, asa ca m-am ocupat de rutina zilnica sau am mai incercat sa fac ceva mai neobisnuit, adica flori din hartie. La aer n-am iesit prea mult, caci in acea saptamana m-a prins si-o viroza puternica, ce m-a tinut la pat pentru cateva zile, dar nu pot spune c-am stat chiar degeaba.

Totusi, dupa ce am revenit pe FB, n-am mai simtit aceeasi dorinta puternica de a verifica contul din ora-n ora, ci doar o data pe zi, hai, maxim de doua ori. Si-atunci nu stateam sa citesc articole sau sa vad ce mai fac oamenii de acolo, ci sa mai conversez cu prietenii pe chat, caci se pare ca tot asta-i cea mai usoara metoda de a tine legatura la distanta.

Dupa toate aceste zile am inceput sa vad FB-ul cu alti ochi, iar acestia n-au fost chiar buni. Da, nu zic, e util pentru blogurile pe care le urmaresc, pentru oamenii apropiati, dar atat si nimic mai mult. Am trecut cu vederea toate povestile si scandalurile iscate pe acolo, de niste oameni care, daca ar fi fost fata-n fata, nu si-ar fi adresat mai mult de doua propozitii. M-am intristat, cand am vazut cum e sa se adune o “biserica” de oameni pe FB, pentru o cauza nu prea buna, ci doar cat sa-si apere “prietenul virtual” atacat de altii care nu impartasesc aceleasi valori la fel ca ale lui. Mi se pare trist ca am ajuns la acest nivel de civilizatie, cand lucrurile ar putea fi mai simple si mai linistite pentru toata lumea.

Toate aceste lucruri privite din spate m-au determinat sa ma abtin din a mai posta sau comenta ceva pe aceasta platforma sociala. Nu vreau sa mai vorbesc singura acolo sau sa incerc sa-i conving pe altii ca si cutare are dreptate, cand viata nu-i deloc despre asta. Sigur, o voi folosi in continuare pentru a posta link-urile de pe blog sau pentru a lasa o vorba buna celor apropiati sau celor cu care am interactionat cat de cat pana acum si nu mi-s chiar necunoscuti. Dar atat si nimic mai mult…

(Visited 115 times, 1 visits today)

Au trecut pe aici:↓




3 Responses to O saptamana fara Facebook?

  1. Sinziana says:

    Si eu am renuntat la contul de facebook, acum mai bine de un an. Si nu regret deloc! Desi Facebook-ul e bun pentru a fi la curent cu ce se mai intampla, e totusi un mediu artificial. Am avut si surprize neplacute – unii prieteni m-au blamat ca am renuntat, altii au renuntat complet sa mai comunice cu mine, desi slava Domnului, exista si alte forme de comunicare. A fost un test pentru rezistenta prieteniilor. Nu-mi pare deloc rau ca am disparut de pe Facebook – timpul pe care l-am economisit nemaidand refresh si plimbandu-ma pe pagini aiurea… e foarte pretios.

  2. Si eu eram destul de dependenta de fb, asta pana cand ne-au blocat accesul la birou 😀 In prima saptamana ma manca palma sa dau click sa intru, apoi, usor usor m-am obisnuit si fara. Verific seara cand ajung acasa ce s-a mai intamplat, dar nu mai simt aceeasi nevoie. Am un Nokia mai vechi pe care am fb instalat, dar il verific rar pt ca aplicatia nu se incarca neaparat usor.

    • Raluca says:

      Mi-ar trebui si mie un telefon mai vechi, cu butoane, eventual :)) Am sters aplicatia de fb de pe telefon, dar mai intru la laptop si nu prea ma incanta. Bine, de cand cu noile obiceiuri nici nu mai intru atat de des, iar asta deoarece nici nu mai share-uiesc mare lucru pe acolo. 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *