Fuga in Eindhoven

N-am stiut cat de dor imi era de Eindhoven decat in clipa in care am ajuns sa-l simt iar sub picioare, intr-o zi in care aveam de lasat matusa si sora omului la aeroportul de acolo. Nu eram eu in cea  mai buna stare, caci dupa vacanta de-o saptamana petrecuta prin Franta si Germania, oboseala si-a spus cuvantul, iar diferentele mari de temperatura suportate m-au ‘imbogatit’ cu inca o raceala zdravana, ca doar de doua saptamani nu mai avusesem nasul infundat.

Era cald si liniste, verde peste tot, biciclete cand si cand si-un aer bland, ce te-ndemna la un pui de somn tras la iarba verde. Atunci mi-am dorit sa mai stau, sa ma plimb alene pe stradute si prin parcuri, dar nu m-am simtit in stare, mai ales ca n-aveam nimic de schimb la mine, pentru cazul in care as fi dormit la casa omului.

Asa ca ne-am intors inapoi, in Antwerpen, unde am dormit cat pentru o saptamana intreaga si mi-a revenit energia si pofta de viata, dupa inca o vizita la orl, sa vad cum mai sade sinuzita si cum as putea sa-i vin de hac, dupa atatea raciri dese si tratamente incercate fara niciun rezultat. Dar sederea n-a durat ea mult, ca pentru saptamana ce-a urmat n-am avut nimic planificat, iar asta deoarece mai peste tot a fost inchis, iar majoritatatea oamenilor au tulit-o-n vacanta, dupa atatea sarbatori si zile libere. Si uite-asa m-am trezit eu joi, dupa o dupa-amiaza petrecuta cu mama prin oras, pe la cateva targuri de vechituri si-o vizita la gradina botanica, ca imi iau bilet spre Eindhoven cu 20 de minute inainte de plecarea ultimului autocar din ziua aceea. Nicicand n-am facut un bagaj mai repede, care putea sa nici nu fie, dar aveam de carat aparatele tratamentelor cu mine, asa ca tot m-am vazut c-o geanta greoaie pe umar. Pana-n fata garii nu stiu cum am pedalat, cred c-am avut noroc de-o seara linistita, fara aglomeratie, caci altfel nu-mi explic cum de am ajuns la timp sa las bicicleta si sa fug spre autocar. O ploaie mica a incercat sa ma opreasca, dar i-am venit eu de hac, c-am fost inspirata sa pun pelerinta de ploaie pe mine, asa ca am scapat cu bine si de aceasta data. 😀

In Olanda mi-a placut de cum am ajuns, caci tocmai plouase si pe acolo, iar aerul mirosea a ploaie proaspata si-a pamant umed. Era verde peste tot, putin innorat, c-un cer movaliu, cerul meu preferat si o bucurie nebuna de a-mi revedea omul pe care nu-l mai vazusem de….doua zile. 😛 Seara s-a scurs lent si frumos, caci omul a avut chef de rasfat culinar, asa ca imediat ne-am suit pe biciclete si am tulit-o, pe-o ploaie marunta si deasa, spre restaurantul nostru italian preferat din oras. Nu ne-a venit sa credem, cand am ajuns acolo, coada ce se intindea pe cativa zeci de metri, cu oameni care s-au nimerit sa aibe aceeasi dorinta ca si a noastra, fix in acel moment. N-a fost bai, caci mult tare n-am avut de asteptat, ba chiar m-am bucurat ca s-a intamplat asta si ca restaurantul isi cunoaste limitele pentru a putea satisface fiecare client. Jos palaria, am spus!

11263269_367159983486931_1822781489_n

Dimineata de vineri ne-a vrut treziti devreme si echipati in 5 minute, caci aveam o programare undeva in afara orasului, asa ca n-am avut incotro decat sa infruntam aerul racoros al diminetii. Initial ne-am bucurat ca n-a trecut sa-l simtim decat pentru cateva minute, dar dupa ce-am iesit de la intalnire, ne-am trezit in mijlocul lui nicaieri, de unde trebuia sa parcurgem mai bine de 4km pe jos, pentru a ajunge abia in centrul orasului si nu inapoi acasa, sub plapuma calda.

11263223_1444788282498093_1441471832_n

Ne-am incruntat noi initial, mai ales ca eram echipati ca de vara, nicidecum pregatiti pentru cele 8 grade, dar n-am avut de ales decat sa o luam inainte, la pas, si sa strabatem o parte din oras. Ah, dar ce bine ne-a priit, n-aveti idee! Cand ne aflam la intrarea in oras, soarele a rasarit, cerul s-a prezentat fericit, iar in jurul nostru se auzeau doar clinchete de biciclete si oameni care-si incepeau ziua intr-un ritm pasnic si linistit. Mi-a placut enorm sa exploram si alte parti alte orasului, sa ne pierdem nitel pe strazi si sa ne bucuram de dimineata ce ni s-a oferit. Mult n-am mai avut de mers, caci am ajuns sa poposim intr-un alt loc indragit de noi, intr-o cafenea-brutarie, unde am savurat un mic-dejun biologic si satios. S-a nimerit sa fim primii clienti acolo, iar patroana localului ne-a facut sa ne simtim tare bine inauntru, unde mirosea a paine proaspat coapta si a cafea macinata. E de revenit sau de mutat in incinta localului, ce mai!

11244622_1643243702557427_2063434683_n

Ziua a inceput promitator si a continuat la fel, caci spre orele amiezii am luat iar orasul la pas,  devenise deja o zi frumoasa de primavara, asa ca nu puteam sa o simtim doar privind in zare de la fereastra casei. Am hoinarit pe strazi, am intrat prin magazine, ne-am aprovizionat cu bunatati, dupa care a venit si randul vizitarii unor locuinte, caci anul scolar al omului e aproape gata, iar contractele de inchiriere pentru studenti nu pot fi prelungite dupa ce-au trecut de 12 luni. Restul zilei ne-a prins pe marginea unor canale inflorate, privind pestii ce se gaseau acolo si mergand agale prin imbatatorul miros al primaverii. Seara a fost buna pentru vizionat un film si de savurat un ceai cald, gasit prin sertarele omului si uitat de mine pe acolo, pentru vizitele spontane precumaceasta.

11240692_753703418080823_1872803244_n

11282212_941181825913166_592289245_n

Sambata a fost o zi mai mohorata, asa ca inceputul de weekend l-am petrecut initial facand curat prin toate colturile casei omului, dar asta nu ne-a oprit sa stam in casa, asa ca iarasi ne-am vazut iesiti prin oras, cascand ochii prin locurile noi in care am ajuns. Abia dupa ce-a inceput o ploaie zdravana am luat si noi vremea in serios si ne-am intors acasa, unde ne-am pus pe gatit si ascultat muzica buna. Dimineata de duminica m-a prins pe drum, singura in tot autocarul, caci era musai sa ma intorc in Antwerpen, iar de acolo s-o pornesc spre Knokke, la Marea Nordului, pentru o zi de munca primita intr-o casa de vacanta.

11274418_371266759746603_354948612_n

Fuga in Eindhoven fost o escapada tare placuta si ma bucur ca m-a inzestrat mama cu un asa spirit spontan. Planurile nu-s pentru mine, tot ce-i batut in cuie ma sperie si ma fac sa ma ascund, dar ma bucur ca n-am trait prea multe astfel de momente. Cele mai bune decizii luate-n viata au fost de moment, traind clipa prezenta si negandindu-ma la ziua de maine (he he, la fel si cu spontana intalnire avuta cu omul, acum mai bine de doi ani, intr-o seara ploioasa, petrecuta la poalele muntilor de pe meleagurile natale <3) si mereu s-au dovedit a fi excelente, caci m-au adus pe drumul mult-visat. Mi-a fost dor de Eindhoven, de pistele pentru biciclisti cat o strada de late, de oameni, de aerul si de verdeata de acolo. Tanjesc deja dupa el, dar stiu ca voi ajunge din ce in ce mai des pe acolo, in perioada care urmeaza, asa ca-mi pastrez cu calm entuziasmul pregatirii urmatoarelor bagaje.

(Visited 156 times, 1 visits today)

Au trecut pe aici:↓



1 Comment
POSTED IN: , ,


One Response to Fuga in Eindhoven

  1. Pingback: 2015, despre curaj | călădor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *