De ce “calador”

logotransparent

Dupa o vara in care n-am avut timp sa scriu decat un singur articol despre lucrurile care ma tin ocupata, mi-am dat seama ca nu timpul a fost problema, ci lipsa chefului. Ajunsesem sa nu mai intru pe blog cu saptamanile, doar pentru ca nu ma mai atragea, ceva nu-mi mai pria acolo si nu reuseam sa-mi dau seama ce anume. Apoi, dupa niscai calatorii facute si alte carti citite (in iunie ajunsesem la 40 citite-n acest an, atat de tare m-am refugiat in ele si nu in blog, sac! :D), am realizat ce anume ma deranjeaza la blog si cum as putea sa revin la scrierile mele saptamanale, la schimbul de idei si trairi ce se intampla pe aici. Multa lume mi-a scris, intrebandu-se daca sunt ok, daca mai traiesc, daca m-am mutat cumva iar si nu vreau sa impartasesc asta mai departe, fapt care m-a bucurat, drept sa va spun, caci uneori am impresia ca nu mai ajunge nimeni in casuta mea virtuala. 

Asa ca m-am pus pe treaba, incet, dar sigur. Primul lucru a fost sa schimb numele blogului, caci oricat de roz ar fi fost viata mea la un moment dat (inca e, dar prea mult roz iese in evidenta :D), cupcake-ul din titlu trebuia sa iasa din discutie, mai ales ca nici nu ma mai prea dau in vant dupa aceste mici deserturi, dupa ce am descoperit altele care mi-au furat inima pentru totdeauna. Am apelat si la o cititoare a blogului (pe care am si intalnit-o pe meleagurile olandeze, sa stiti!), sa ma ajute cu un sfat in privinta numelui la care m-am gandit, caci simteam ca suntem pe aceeasi lungime de unda in multe privinte, asa ca bine am facut, caci conversatiile avute cu ea mi-au dat incredere in mine si in micile planuri de viitor. 

Apoi, daca tot schimbam numele, am zis sa vin si cu-n logo care sa ma reprezinte, dupa atatea incercari esuate de a-mi face eu unul. Aici am mers pe mana celei mai talentate domnite din online, pe care o urmaresc de cand lumea si in fata portofoliului in care ma inchinam, cand vedeam cate minunatii poate sa ilustreze. Mai toate blogurile/brandurile mele de suflet au facut aceeasi alegere, asa ca stiam dinainte ca gandurile mele vor fi pe maini bune si ca e imposibil sa raman dezamagita de rezultat, oricum ar fi aratat el. 

Imi mai ramanea doar un domeniu propriu de achizitionat, asa ca am ajuns s-o fac si pe asta, desi acum bate vantul prin portofelul meu, am zis ca merita sa fac toate aceste investitii, pentru a face sederea pe blog cat mai placuta. 

Intre timp am schimbat si tema casei, caci de mult imi doream una mai aerisita si responsive, pentru a putea fi citita cu usurinta de pe orice dispozitiv. Inca mai am anumite lucruri de pus la punct, asa ca daca vedeti ca ceva nu merge bine sau va pune piedica in a comunica cu mine, please, let me know!

Despre numele ales, gasiti o scurta descriere aici, dar simt nevoia de a mai detalia putin, daca-mi permiteti. Dupa cum stiti, am inceput blogul cu gandul de a posta retetele pe care le preparam in mica mea bucatarie din tara, pe cand locuiam acolo. Viata a avut, in schimb, alte planuri cu mine, asa ca am ajuns sa ma mut, la scurt timp dupa deschiderea blogului si sa-mi las tara in urma, oamenii intalniti pana atunci si limba pe care o vorbeam de cand m-am nascut. 

Am inceput atunci sa va povestesc despre viata de expat, despre cursurile de neerlandeza si despre toti oamenii care au inceput sa-mi iasa in cale, unii ramanand pentru cateva clipe, cat sa schimbam o vorba, de tipul “din ce tara vii?” sau pentru mai mult de cateva luni, timp in care am apucat sa ne cunoastem si sa incercam sa ne facem adaptarea mai agreabila. 

Dupa ce am terminat cursurile de olandeza, pana la ultimul nivel existent (dupa cca 1 an si 3 luni), m-am inscris la hogeschool sau mai bine zis, m-am bagat cu capu-n gard, caci am ales un profil despre care nu stiam prea multe lucruri, doar ca-mi pot folosi creativitatea in a da nastere unor branduri, unor vise ce se doreau implinite. Nu mi-a placut, a fost prea dificil cu limba, din pacate, caci desi ajunsesem la nivelul B2 (iar scoala cerea un minim de B1), realitatea a fost cu totul alta si m-am simtit mult prea singura printre belgieni (in timpul cursurilor de limba am intrat in contact doar cu straini, veniti de prin tari despre care nu mai auzisem pana atunci) si mi-a fost greu sa ma adaptez. Asa ca am spus stop dupa un semestru, cu ceva lacrimi si noi batai de cap date mamei, ca nu-mi gasesc locul in lume, dar cu un alt plan, bine pus la punct, pe o foaie alba. 

Ca sa nu fie tot anul pierdut, am inceput sa fac voluntariat la un centru intercultural pentru femei, sa predau engleza de baza si sa stau la receptie, raspunzand la telefon, ca sa-mi mai dau drumul la gura, dar si sa ma dedic mai mult pasiunilor proprii. Am incercat sa-mi caut si de lucru, am urmat un curs intensiv despre cum ar trebui sa-mi adaptez cv-ul tipului de job pentru care aplic, cum sa scriu mai bine scrisori de motivatie (in olandeza, s-a inteles? :D) si cum sa dau tot ce-i mai bun din mine la un interviu (ma rog, aproape tot, ce-i mai bun dai atunci cand iti faci treaba, de fapt). Cum joburile in curatenie/vanzari erau singura mea optiune, avand in vedere putina experienta avuta, m-am prezentat la fiecare astfel de interviu mandra ca stiu sa-mi fac treaba cum trebuie, fara sa cer indicatii din 5 in 5 minute. Dar cum piata e suprasaturata de oameni care vin din toata lumea pentru a face acelasi lucru, pentru inceput, pana cand li se vor echivala studiile si experienta din tara de origine, n-am reusit decat prin vara sa gasesc ceva acceptabil si sa incep sa strang ceva bani pentru buzunar  datorii si calatorii. 

Intre timp, m-am dedicat pasiunilor si m-am gandit mai mult ca niciodata la viitorul meu, la ce-mi doresc cu adevarat sa fac in aceasta viata. Asa am ajuns la concluzia ca nu-mi doresc sa traiesc de pe azi pe maine (cred ca nimeni nu-si doreste, dar se intampla sa ajungem si in situatia asta, la un moment dat), dar nici sa prestez o munca plictisitoare, in fata unui calculator, stricandu-mi ochii, spatele si pierzandu-mi cheful de viata. Asa ca mi-am propus sa incerc anumite job-uri, sa citesc mai mult despre ele si sa vad cam unde m-as incadra si cum as putea sa ajung in cativa ani acolo. M-am dedicat painii cu maia si diverselor patiserii, am inceput sa citesc despre oameni care au reusit sa-si faca un trai din aceasta pasiune si  mi-am spus ca asta e ceea ce-mi doresc si eu, dar cu ceva optiuni de rezerva pe langa sau o combinatie mai acceptabila a lucrurilor pe care le fac cu drag si in decursul carora uit cum se scurg orele. 

Vreau sa ma cunosc mai bine, sa vad cum ma schimba toate aceste calatorii si inceputuri,  dar si cum se adapteaza zilei de maine persoana care am fost ieri. Aspir la o viata simpla, in care sa cresc, sa ma dezvolt si sa ma bucur de tot ce se afla in ea, fara a ma lasa influentata de cerintele societatii. De aici si numele, de dor calator purtat prin lume, caci nu vreau sa uit nicicand de unde am plecat sau de oamenii care au schimbat ceva in mine.

Sunt un dor calator, un calador.

(Visited 271 times, 1 visits today)

Au trecut pe aici:↓




9 Responses to De ce “calador”

  1. Oana's Books says:

    Te cunosc doar din ceea ce scrii și împărtășești lumii aici și prin pozele pline de suflet de pe Instagram… și îndrăznesc să afirm că te reprezintă foarte bine numele de Călădor. Mult succes în călătoriile tale, care te vor duce până la urmă unde îți dorești! 🙂

    • admin says:

      Multumesc, Oana! Ma bucur nespus sa vad ca toate schimbarile de aici sunt primite atat de frumos de voi, cei care ma cititi..

  2. Luminita says:

    Draga mea Raluca, recunosc sincer ca te-am tot cautat pe blogul tau, vara asta, m-am bucurat cand te-am gasit citind cu placere randurile tale inspirate si foarte apropiate noua cititorilor tai.
    Inteleg cautarile tale, dorinta ta de mai bine, mereu. E felul tau de afi, e temepramentul zodiei tale, care nu te lasa sa stai linistita, intr-un loc, mult timp.
    Sa-ti fie cu spor si cu mult bine tot ce vrei sa faci, iar reusitele tale impartasite aici vor fi, negresit, o bucurie si pentru mine.
    Mult succes si imbratisari sincere din partea mea!

    • admin says:

      Multumesc ca-mi scrieti, ma inseninati cu aceste cuvinte frumoase!
      Promit sa ma tin de treaba, sa impartasesc mai mult despre cautarile mele, poate ajuta pe cineva putina experienta pe care o am.

  3. Cati says:

    Daa..in sfarsit..chiar mi-a fost DOR:D
    Ti se potriveste manusa, cum se zice..Sa nu incetezi niciodat’ sa scrii>:D<

    • admin says:

      Catiiii, ma bucur ca ai mai trecut pe aici!
      Eu tot scriu, zilnic, prin jurnale, agende, fac liste, notez idei, dar prea putine lucruri ajung si pe blog, din pacate.

  4. Anca says:

    Foarte frumos noul tau blog si trebuie sa recunosc ca sunt un pic invidioasa pe numele ales: calador – spune atat de multe intr-un simplu cuvant! Eu nu m-as fi gandit la asta, recunosc. Iar logo-ul se potriveste perfect…

    Keep writing, eu te-am adaugat deja in feedly 🙂

    • admin says:

      Multumesc frumos, Anca! Inseamna mult pentru mine cuvintele venite de la tine, mai ales ca ma inspiri de fiecare data sa plec mai des in calatorii, sa economisesc pentru experientele astea ce ne cresc incet incet.
      M-am reabonat si eu la tine, vad ca s-a linistit plugin-ul de azi.

  5. Pingback: 2015, despre curaj | călădor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *