Primii mei bujori din hartie

In decembrie am inceput sa-mi umplu serile cu o noua indeletnicire, o ocupatie utila, din punctul meu de vedere, frumoasa si relaxanta. Cum hartia ocupa un loc special in inima mea, nu se putea sa nu caut si alte feluri in care as putea s-o folosesc/impaturesc. “Microbul” m-a prins mai demult, sa se tot faca vreo doi ani de cand Vica m-a chemat sa mesterim impreuna cateva flori din hartie, lucru ce mi s-a parut destul de complicat, pe atunci, si mancator de timp. Totusi, dupa ce am inceput sa experimentez si sa creez flori cu diferite tipuri de hartie, m-am indragostit tot mai tare de aceasta activitate, hotarandu-ma, intr-un final, sa-i dedic mai mult timp si atentie. 

Pana de curand nu prea aveam eu curaj sa incep sa fac flori singura, caci e mai placut sa decupez, sa lipesc, sa potrivesc culorile alaturi de cea care m-a initiat in aceasta indeletnicire, cu-n ceai bun si c-o tarta delicioasa, intr-o dupa-amiaza mai ploioasa de pe meleagurile belgiene, dar simt ca mi-a crescut o aripa si mi-a revenit putin din curajul de a experimenta pe cont propriu, curaj pierdut pe deplin in urma cu cativa ani. 

Am inceput sa caut tutoriale noi pe internet, dar si sa ma inspir de la alti iubitori de hartie de pe IG si sa incerc sa fac si eu acelasi lucru. Dupa un timp, imaginatia mea si-a turat motoarele si ma vad acum plina cu idei de flori pe care-as vrea sa le vad prinzand viata in mainile mele. Ma gandesc la un mic proiect, aici pe blog, cu flori si alte lucruri care, cred eu, s-ar imbina perfect si as creste astfel mai multe pasiuni deodata. Sper sa-mi iasa, sunt nerabdatoare sa incep, dar mai am nevoie  de zile senine, cu sufletul linistit, fara dureri, fara intreruperi. 

De primul bujor m-am apucat in urma cu cateva zile, dar de fapt ar fi trebuit sa fie in alta culoare, doar ca am renuntat, pe parcurs, la un bujor inceput, din cauza ca nu reuseam sa fac petalele sa se aseze cum trebuie, asa ca pe acela l-am transformat intr-un trandafir, ii sade parca mai bine asa. Dupa doua zile in care am privit trandafirul de la distanta, ca pe un esec al unui proiect ce-mi dorisem enorm sa-l duc la bun sfarsit, entuziasmul mi-a revenit intr-o seara ploioasa si m-am reapucat de creat bujorul, cu mai multa rabdare si atentie dedicata tehnicilor noi dobandite. 

A iesit cum a iesit, iar in prima dimineata, dupa ce l-am terminat cu o seara-n urma, nu mi se parea ca seamana prea tare cu-n bujor, dar dupa ce l-am vazut intr-o alta lumina, primul instict a fost sa-l iau si sa-l miros, atat de aproape l-am simtit. Mamei i-a placut si ei cu ce mi-am ‘pierdut’ timpul, dar mi-a spus ca ar fi trebuit sa-i mai adaug petale, sa fie mai bogat, dar eu l-am lasat asa, ca un pui, caci mintea mea planuia deja un al doilea bujor, intr-o alta nuanta, care sa fie si pe placul ei.

Ii iubesc pe amandoi, ma minunez cand ii vad in casuta de pe birou, ce tine loc de vaza, si ma gandesc sa maresc buchetul chiar din seara aceasta. Ma relaxeaza enorm aceasta activitate, caci ma face si sa uit de partile mai putin bune ale vietii si sa apreciez clipa data cu mai multa prezenta si recunostinta. 

(Visited 1,344 times, 2 visits today)

Au trecut pe aici:↓




5 Responses to Primii mei bujori din hartie

  1. Mihaela says:

    Ce frumoase sunt! Te admir pentru atentia ta, pentru toate lucrusoarele astea pe care reusesti sa le faci. Mereu mi-a placut cum ambalezi cadourile, cum decorezi prin casa, fotografiile pe care le realizezi, vederile pe care le trimiti. Mi-ar placea si mie sa fiu asa, dar nu am rabdare…

    • admin says:

      Mai, toate astea se invata, nu-i niciun talent la mijloc. Nici eu nu ma pricepeam la ambalat cadouri, nu aveam rabdare, i le pasam mereu mamei. De decupat, nu mai spun!
      Cred ca e mai usor sa incepi cu pasi mici, sa fii putin limitata intr-un proiect, ca atunci devii mai creativa si vei reusi sa si termini ce ai inceput. Altfel, daca-ti cumperi o multime de materiale de lucru pentru diferite proiecte simultan, nu prea sunt sanse sa duci ceva la bun sfarsit, iar materialele vor ajunge intr-o cutie, in pod, in cel mai bun caz. 😀
      Deci pasi mici, marunti chiar, si mai ales.. pinterest! 😛

  2. Cati says:

    Foarte frumoasa activitatea, si mai frumos rezultatul:D..nu demult, vazusem intr-o emisiune in care cineva spunea ca nu prea e bine sa tii flori/buchete prin casa in vaze etc.pentru ca ele au deja scris destinul din momentul in care au fost taiate, si anume ca mor… desigur au frumusetea lor si ofilite..dar asta m-a pus putin pe ganduri.. cum florile artificiale nu imi plac, cele in ghiveci ar trebui suspendate pe undeva (am pisica:))…aceste flori, in schimb, parca tu le dai viata in momentul in care le creezi.Cred ca preiau ideea.:D

    • admin says:

      Nici mie nu-mi plac florile din plastic, nu stiu de ce… Dar mai uit, uneori, cand au de niste aranjamente de-mi iau ochii, nevenindu-mi a crede ca-s artificiale.
      E mai placut sa fac flori din hartie, da, dar au si cele naturale farmecul lor. Ma inspira si ma bucura la fel de mult.

  3. Pingback: Un pas inainte: trandafiri din hartie creponata | călădor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *