Un nou inceput – Invatand brutarie, patiserie si cofetarie

Iata ca au trecut mai bine de sase luni de cand am inceput sa merg la o noua scoala, dintr-un domeniu cu totul si cu totul diferit fata de cel ales dupa ce-am terminat cu scoala de neerlandeza si fara nicio legatura cu ceea ce aveam eu impresia ca-mi doresc inainte de plecarea din Romania. 

Poate va intrebati de ce atata mister in jurul acestei alegeri si de ce am preferat sa nu mentionez mare lucru pe blog despre asta. Ei bine, n-am avut curaj s-o fac, sa scriu negru pe alb, dupa care sa ma razgandesc din nou si sa o iau iarasi de la capat. Asa am facut si cu facultatea la care m-am inscris, m-am tot gandit si razgandit in privinta domeniului pana in ziua inscrierii, dupa care au urmat 4 luni in care am uitat cine sunt si care-i rostul meu in lume. Am renuntat imediat, n-am mai rezistat presiunii si mi-am asumat decizia in totalitate, am ales gresit, am incercat, am vazut ca nu-i de mine, dupa care m-am concentrat pe ceea ce stiu sa fac mai bine si cum as putea sa fac si-un trai din asta. 

12093662_176054152731801_1502146848_n

Drumul a fost lung, de aproape jumatate de an, caci nu eram sigura ca voi reusi, la un moment dat, sa ma intretin din asta, dar mi-am dat seama ca atata timp cat o s-o fac cu pasiune si voi munci pentru a ajunge la rezultate cat mai bune, atunci mie-mi va fi suficient. 

Am terminat deja primul semestru de la scoala de brutarie-patiserie-cofetarie, cel de acomodare, as spune eu, caci n-am fost acolo decat de trei ori pe saptamana, cate patru ore in fiecare seara. Inca din prima zi m-am simtit ca acasa si am avut incredere in mine ca voi reusi sa invat si sa pun in practica tot ce mi se va preda, iar rezultatele avute in ianuarie imi arata ca am avut dreptate. Am trecut de toate examenele cu brio, iar de o saptamana am inceput cel de-al doilea semestru, care se arata cel putin la fel de interesant si plin ca si primul. 

1170260_213037572367820_243090453_n

Ce-am invatat pana acum? 

Ca pot, daca-mi doresc cu adevarat, sa fac orice. Oricat de greu si complicat ar parea la inceput, mi-am demonstrat ca pot sa continui cu ultimul gram de energie si sa am si-un rezultat bun.  

Ca trebuie sa am incredere in mine, mai multa incredere si ceva curaj, sa nu ma mai consider insuficient de buna sau amatoare pentru acest domeniu, caci toate, dar absolut toate se invata, iar practica si munca continua duc la perfectiune. Inca n-am ajuns acolo, nici nu mi-am propus, vreau sa ma bucur de ceea ce-mi ofera scoala acum, iar cand va fi sa fac stagiul de practica, o sa simt pe propria-mi piele perfectiunea la care viseaza toti brutarii si cofetarii. 

Ca mereu exista loc pentru inca o minte creativa; ca nu conteaza cati alti oameni au pasit pe acelasi drum, piata va avea mereu nevoie de ceva nou si ca primul pas e sa incepi sa faci ceva, sa misti cumva lucrurile in directia la care visezi zi si noapte, nu doar sa-i privesti pe altii cum o fac/isi implinesc visele.

 Cum ma simt acum? 

Implinita si fericita, ca n-am ascultat de cerintele societatii, ci de mine si ca am inceput sa invat doar ceea ce ma intereseaza si nu ce asteapta altii de la mine ca sa invat. Drumu-i lung, sigur ca da, dar e plin de invataturi, de oameni noi, de tehnici, de retete si de istorie, adica niciodata plictisitor! 

Ce invat mai exact?

In primul an invat sa deprind tehnicile de baza din cele trei directii: brutarie, patiserie si cofetarie (doua – daca ascult de traducerea in olandeza, una – in engleza). Cursul este organizat pe module, un modul insemnand o seara pe saptamana, timp de un semestru. Modulele de baza sunt sapte si pot fi urmate in orice ordine imi doresc, atata timp cat exista locuri disponibile, caci din toate povestile auzite pana acum, ma pot considera norocoasa pentru c-am reusit sa patrund in lumea brutariei si patiseriei cu trei module dintr-un foc, caci nu multi au norocul asta. Dupa ce-am intrat in scoala, ma pot inscrie la oricare alte cursuri imi doresc, avand astfel prioritate in fata noilor veniti (la aceeasi scoala se desfasoara si cursuri de gatit, de ciocolata, de inghetata, de de de toate!).

Pentru primul semestru am ales cele patru module existente in departamentul de brutarie+patiserie, dar am reusit sa urmez doar trei, caci pentru unul dintre ele nu mai erau locuri disponibile. Astfel am urmat modulele de Aluaturi pufoase, Tarte pe baza aluaturilor cu drojdie si Foietaje. 

Inainte de a incepe scoala am primit acasa cateva scrisori cu privire la locul desfasurarii primei zi de curs, cat si cateva liste cu materialele de baza pe care fiecare persoana trebuie sa si le procure si sa le aduca la fiecare curs, adica uniforma si o trusa cu ustensilele de baza, cu numele pe fiecare obiect, pentru a nu fi incurcate intre ele mai apoi. In afara de asta, in scrisori am fost anuntata de regulamentul scolii si de metoda de comunicare cu profesorii (online, online, online :-D). 

Cum se desfasoara o seara de curs? 

Incep prin a-mi pregati uniforma si trusa cu ustensile, dupa care pornesc spre scoala cu bicicleta incarcata (asa credeam eu la inceput, ca plec cu o bicicleta incarcata, dar stati sa vedeti si cum ma intorc, ca sa fie un echilibru-n lume), pe care o las mai apoi in parcarea scolii. Ma indrept spre subsol, unde se afla vestiarele, lasandu-mi lucrurile personale acolo, imbracand uniforma de lucru, incuind dulapul in urma mea, dupa care pornesc spre sala de curs in care se tine modulul din seara respectiva. Dupa ce trec de usile de incendiu, las trusa deoparte si ma spal pe maini la intrarea in hol, regula de la care nu se abate nimeni, caci scoala-i mai ceva ca un spital de curata, iar bacteriile din afara n-au ce cauta acolo.

Ora incepe prin a-mi pregati masa de lucru, dosarul cu retete si pornind giganticul cuptor. Profesorul (chef) ne prezinta, pe scurt, ce vom invata in ziua respectiva, dupa care fiecare se apuca de treaba, adica incepem prin a cantari ingredientele. Atunci incepe alergatura, zgomotul, muzica castroanelor trantite si forfota emotiei unui nou inceput. De obicei lucram in echipe de cate doi sau mai multi, depinde de reteta si volumul de munca ce trebuie depus. Profesorul lucreaza cot la cot cu noi, explicandu-ne si aratandu-ne pasii pe care trebuie sa-i urmam pentru a ajunge la rezultatul asteptat. O clipa de magie, cam asa vad eu acel moment in care fiecare incepe sa-si lucreze propriul aluat, punand in el toata atentia, stiinta si dragostea de care are nevoie pentru a creste frumos. 

In timpul in care aluatul trebuie sa se odihneasca, incepe iarasi forfota in clasa, fiecare cautand sa-si spele ustensilele folosite si sa-si pregateasca masa de lucru pentru urmatoarea etapa. 

IMG_1801

Momentul culminant este atunci cand toate tavile se afla in cuptor si stam cu totii adunati in jurul lui, urmarind cu atentie fiecare miscare pe care o face aluatul la temperatura potrivita. Profesorul vine atunci cu sfaturi si ne arata ce e bine si ce nu in fiecare tava. Ne spune cateva trucuri pentru datile viitoare, ne povesteste despre experientele sale avute intr-o viata de brutar, timp in care noi stam cu urechile ciulite si incercam sa bagam la scufita tot ceea ce ne-a fost dat sa auzim, chiar daca vom reusi sa intelegem greselile altora doar dupa ce le vom repeta si noi de cateva ori. 

Dupa ce se racesc produsele facute si trec de ultima etapa, acestea ajung in cutii pe care le luam si le savuram acasa (am inceput cu o cutie, in prima zi de curs, dar am plecat chiar si cu cinci cutii pline cu cinci retete diferite, toate facute in mai putin de patru ore). Urmeaza apoi curatenia in local, care trebuie lasat la fel cum l-am gasit, sau chiar mai bine, daca se poate. Fiecare-si face de lucru cu ceva, unii spala vasele, altii freaca/spala podeaua, cineva sorteaza oalele/castroanele/tavile, altcineva duce gunoiul si-l sorteaza, vreo doua persoane fac returul ingredientelor ramase, iar o persoana face o plimbare pana la secretariat, pentru a preda lista celor prezenti in ziua respectiva. Putem pleca acasa doar in momentul in care persoana responsabila in acea zi de dosarul normelor de protectie si igiena verifica fiecare lucru in parte si ne pune din nou la treaba, in cazul in care am uitat sa curatam un anumit loc/lucru. Seara se incheie dupa schimbarea uniformelor in vestiarele scolii si plecarea spre casa cu plasele pline ochi. 

Ce urmeaza dupa primul an?

Modulele de specializare! Dupa ce voi trece de toate modulele de baza (in semestrul doi am inceput sa urmez Paini si aluaturi tari, Compozitii, Foietaje (fara drojdie) si Aluaturi oparite – nu stiu daca am nimerit-o exact cu traducerea, dar cei care lucreaza in domeniu sigur inteleg la ce ma refer) si mi se va inmana diploma care-mi va permite sa lucrez ca ajutor intr-o brutarie/cofetarie, va trebui sa ma inscriu la cele de specializare, dar si la cele ce tin de deschiderea si de organizarea unui punct de lucru, permitandu-mi astfel sa devin antreprenor cu acte in regula. In afara de aceste module, pentru a putea profesa mai tarziu meseria aleasa, va trebui sa urmez un stagiu de practica intr-o brutarie/cofetarie la alegere (despre stagiu voi afla mai multe in curand, caci am auzit ca ar fi posibil si un stagiu in strainatate, iar cum Franta-i aproape.. :-D) si abia dupa incheierea acestuia imi voi putea primi diploma finala. 

Ceea ce n-am mentionat si poate pare putin de neinteles acum, cu atatea module si directii, este ca eu imi doresc sa combin brutaria cu cofetaria, adica sa urmez, dupa modulele de baza, specializarile fiecarei directii in parte. Stagiul ma gandesc ca poate fi facut intr-o locatie care se ocupa cu amandoua, luand astfel contact cu ambele lumi care mi-au redat pofta de studiu si creativitate de care aveam nevoie pentru a-mi continua drumul in viata.

Mi se pare incredibil cat de multe lucruri am invatat in ultimele luni si cat de mult m-a schimbat aceasta experienta. Ma simt mai impacata cu mine insami, ca mi-am dat seama ca imi place nespus sa lucrez cu mainile, dar si ca meseria pe care alegi sa o faci pentru o buna parte din viata trebuie sa hraneasca mai intai sufletul si abia apoi stomacul sau sa plateasca facturi.

(Visited 1,595 times, 1 visits today)

Au trecut pe aici:↓




24 Responses to Un nou inceput – Invatand brutarie, patiserie si cofetarie

  1. Luminita says:

    Raluca, sa stii ca, de cand ne cunoastem, am admirat la tine perseverenta de a progresa in tot ce ti-ai propus sa faci si, desi nu am stiut mereu, ceea ce mi se pare normal, din tot ce am citit, postat de tine, am inteles ca ambitia ta de a reusi te va duce pe drumul bun si, cu certitudine, cel dorit de tine. Esti, inca, nespus de tanara iar tot ce ai invatat te-a ajutat sa te maturizezi si sa sa stii ce vrei sa faci cu viata ta. Am vazut toata placerea ta in ale artei dulciurilor si am inteles ca aceasta este mult mai mult decat un hobby pentru tine. Iaca ca s-a adeverit. Acum ai pornit pe drumul marilor specialisti in domeniu, a “master chef”-ilor in lumea galantarelor frumos aranjate, dar, mai ales, frumos mirositoare si atat de apetisante. Ai dreptate cand spui ca este inca destul loc pentru noi mesteri intr-o arta de mult cunoscuta si profesata. Trebuie sa recunostem, cu totii, ca pana si iubirea trece prin stomac. Hrana este vitala si de ea depinde existenta noastra. Iar daca pentru asta implicam dorinta si bucurie, poate deveni meseria perfecta.
    Iti doresc mult succes in tot ce vei face! Si sa stii ca am admirat mereu toate realizarile tale si mi-am dorit, cel mia adesea, sa le si gust.
    Mult succces si, sunt sigura, ca va veni un timp cand un magazin cu bunatati va avea numele tau pe frontispiciu. Iar inauntru se vor afla cele mai aperisante si aromate bunatati. Atunci voi face tot posibilul sa-l czut si sa apreciez, la propriu, talentul tau.
    Spor la treaba si pofta buna!

    • admin says:

      Abia astept sa va ofer atunci ocazia, sa ne si cunoastem, caci mereu am simtit ca avem multe de impartasit!
      Si mie mi se pare fascinanta lumea culinara, ii admir de multi ani pe toti cei care lucreaza in interior, experimenteaza, incearca lucruri inainte, dupa care schimba trendurile. I-am admirat si mi-am dorit mereu sa patrund in lumea asta, doar ca aveam nevoie de ceva timp pentru a trece peste cateva conceptii cu care am fost crescuta, pentru a vedea ca este loc si pentru mine in horeca, acest domeniu cu infinite posibilitati.

      • Luminita says:

        Da, sa stii Raluca, cred si eu ca avem cateva lucruri de impartasit, pentru ca le gandim la fel.
        Mult succes si numai sanatate, draga mea!

  2. Bia says:

    Mult succes Raluca! Lectura acestui articol mi-a făcut dimineata minunata, căci deși esti ceva mai tanara ca mine, mi-ai confirmat faptul că “înțelepciunea” nu ține cont de vârstă, iar tu ai înțeles deja foarte bine ce înseamnă să-ți urmezi visele si să crezi în ele atunci când societatea pare să aibă altă părere 🙂

    Te pup :*

    • admin says:

      Ma bucur ca te bucuri, Bia! Recunosc, aveam ceva emotii pana sa public articolul, dar se pare ca au fost degeaba, caci s-a inteles ce era de inteles. Mi-ar placea si mie sa citesc mai mult despre alegerile celorlalti, despre drumul lor in viata, simt ca ar ajuta multe persoane aflate in impas, cum am fost si eu in urma cu ceva timp.
      Pup si weekend roz acolo!

  3. Camelia says:

    Hei, Raluca! 🙂 Am citit in dimineata asta articolul postat de tine si, cum sa-ti spun, mi-a lasat in urma un zambet mare-mare! In primul rand, te felicit! Traiesti o aventura tare frumoasa,care sigur iti va aduce in viitor si mai multe satisfactii. Iar acum, sa-ti zic drept, de ceva timp ma bate si pe mine gandul sa ma indrept spre partea culinara, in ceea ce priveste viitorul meu. Momentan sunt la Facultatea de Litere, invat japoneza, pentru ca mi-am dorit de foarte multi ani sa ma apropii de lumea nipona, sa devin si eu in viitor o parte integranta a acelui taram. Dar m-am ascultat, si mi-am dat seama ca am mai multe pasiuni, mai multe lucruri pe care imi doresc sa le fac si, de ce nu, sa le combin. De cand eram mica, eram fascinata de arta gastronomiei, iar mai tarziu, uite cum, tot prin ochii Japoniei, am vazut in asta ceva mai mult. Dupa cum ai spus si tu: “mi-am dat seama ca imi place nespus sa lucrez cu mainile”, da, si eu simt cumva asta..adica, sa fim seriosi – mancarea face oamenii fericiti, iar eu chiar imi doresc sa aduc oamenilor un strop cat de mic si efemer de fericire prin ceva facut cu mainile mele. Si acum ma gandesc – cum ar fi oare sa devin bucatar in Japonia? sau poate sa urmez mai tarziu cursuri de gastronomie japoneza si sa ma intorc aici ori sa merg oriunde in lume si sa fac asta. Poate e prea devreme sa ma gandesc la lucrurile acestea, dar presupun ca e potrivit sa ai un obiectiv faurit inainte, care sa te impulsioneze sa mergi mai departe cu hotarare.
    Mult succes in continuare, draga mea, astept cu nerabdare sa vad ce ai mai mesterit dulce si bun ^^

    • admin says:

      Buna, Camelia!
      Da, e important sa ai un tel, un vis, te ajuta sa ajungi unde iti doresti, altfel te ratacesti si uiti de ce ai pornit intr-o anumita directie. Eu n-am avut niciun vis, traiam tot de pe azi pe maine cu planurile, intalnirile, nu puteam sa raspund la intrebarea “unde te vezi peste cinci ani?”.. Si mi-a fost greu sa ma decid si sa ma hotarasc, sa incep sa fac ceva cu viata mea, pana cand n-am fost sigura de visul si dorinta mea.
      Bine, sa devin cofetar nu e singura dorinta sau pasiune pe care vreau sa o dezvolt, caci, ca si tine si multi altii, simt ca sunt mai multe lucruri, ca ma pot dezvolta in mai multe directii simultan. Trebuia doar sa incep de undeva, pentru ca toate celelalte pasiuni sa-mi arate cat de frumos se pot combina impreuna.
      Mi se pare fantastic cat de bine vorbesti deja japoneza, mi-ai facut sa-mi fie dor de perioada in care m-am apucat sa invat chineza. 😛
      Eu zic ca toate duc unde trebuie, daca nu veneam aici sa invat olandeza, poate nu imi dadeam seama din timp de lucratul cu mainile si nu as fi avut sansa sa invat la o scoala atat de buna. Eram putin sceptica la inceput, caci stii cum e mentalitatea romaneasca, daca depui o munca fizica, ti se spune ca nu te duce capul suficient pentru o munca de birou, dar e un sentiment fain sa stii ca le poti face pe toate, dar ca poti alege ce e mai bine pentru tine, nu pentru ceilalti. O viata avem, putin egoism si astupat urechi nu strica! 😀

  4. Cati says:

    Pe langă că ai stârnit nişte pofte IMENSE cu fotografiile vreau să ştii că mă bucur enorm că ţi-ai găsit drumul..aveam o oareşce bănuială, şi cred că ţi se potrivesc mănuşă meseriile de brutar..cofetar…Felicitări pentru curaj şi pasiune! (ps.azi îmi fac drum pe la cofetărie, neapărat!:)))

    • admin says:

      Sper ca ti-ai indulcit ziua de ieri cu-n desert bun-bun! 😛
      Ma bucur ca esti aici, ca-mi scrii mereu, ca ma intelegi…

  5. Raluca, esti o luptatoare!!!
    Te admir si iti urez mult succes in continuare! 🙂

    Si, cine stie, poate nu peste mult timp, vom avea onoarea sa gustam si noi din minunatiile “mestesugite” cu atata grija si pasiune de mainile tale. Sunt convinsa ca merita sa batem drumul pana acolo, mai ales ca noi sunt maaaaari amatori de deserturi facute cu multa dragoste! 😉

    • admin says:

      Multumesc pentru cuvinte, Alina!
      O sa dau de stire cand va fi sa pornesc pe drumul antreprenoriatului, mai am multe de invatat si experimentat pana atunci. 😛
      Dar locatia nu va fi in Belgia, de asta sunt sigura, caci am iar planuri de zburat.. 😀

  6. Natalia says:

    Ce mi-a placut articolul, si eu sunt la munca de birou, insa inima mi-e in alta parte! One day…
    Felicitari pentru ceea ce faci si mai ales, pentru initiativa si curajul de a-ti urma visul! Astept cu nerabdare si viitoarele poze gastronomice! 🙂

  7. Pingback: Profiterol, paine cu plante aromatice sau ce-am invatat in primele doua saptamani de scoala din al doilea semestru | călădor

  8. arakelian says:

    Raluca, nu stiam ca ai inceput scoala de patiseri/cofetari! Doaaaamne ce minuni faci cu mainile alea ale tale! Si ce ma bucur ca ti-ai gasit locul! vezi ce conteaza pentru corp si minte sa fii acolo unde e bine sa fii?

    Super super! Spor in continuare!!

    • admin says:

      Eee, acum stii!
      De fapt, foarte putini sunt cei care au stiut, n-am vrut sa dau rapid din casa si sa-mi pierd din entuziasm dand explicatii. 😀 Acum pot, ca m-am acomodat si ma simt bine cu alegerile facute.

      • arakelian says:

        ma bucur de schimbare si ca te simti bine!

        Si pt ca esti in locul potrivit si senina, o sa vezi si ca sanatatea va fi mai buna.

  9. Pingback: Choux cu moccacino, o incercare de baghete sau ce-am invatat in a treia saptamana de scoala | călădor

  10. Pingback: Saptamana patru: mini tarte cu frangipane, paine Ardeni si-un tort Vatel delicios | călădor

  11. Pingback: Costurile cursurilor de brutarie-patiserie-cofetarie din Antwerpen | călădor

  12. Diana says:

    Succes! Arata tare bine ce vad ☺
    Cand faci ceea ce te pasioneaza, esti si un bun profesionist si partea materiala vine si ea in completare . Dar cel mai important e sa fii tu fericita cu munca ta, pt ca te asteapta niste zeci de ani de munca 😃

    • admin says:

      Multumesc, Diana! Si mie-mi place ce fac acum si sper sa-mi gasesc locul si pe piata muncii cat mai curand…

  13. Pingback: Saptamana cinci: malakoff, paine cu nuci, fursecuri cu ganache si dreptunghiuri cu dulceata | călădor

  14. Pingback: I have a dream | călădor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *