Povestea celui mai bun mic-dejun luat in Eindhoven

Se facea ca era o sambata lenesa, aproape de miezul noptii. Ascultam muzica clasica si pierdeam putin vremea in fata unui ecran luminos, ca tot nu ma baga si pe mine omul in seama, fiind ocupat cu devoratul cartii “Vand kilometri“, despre care v-am mai spus, asa ca l-am inteles si am incercat sa-mi gasesc ceva de facut in acelasi studio de 27mp, fara sa-l deranjez.

Ca de obicei, atunci cand el e linistit si cufundat in vreo carte, mie-mi vine sa explodez de energie si nu reusesc sa stau locului in vreun fel. Ba ma apuc sa fac ordine, ba sa pregatesc ceva de mancare, ba sa dansez, sa sar coarda, sa fac cardio, idee la care renunt putin mai tarziu, cand aud batai in pereti de la vecinii de sub noi (yup, it was me :-D). De aceasta data omul a scapat nevatamat, doar cu un dans, doar un mic dans impreuna, dupa care i-am promis ca-l voi lasa in pace, sa-si termine cartea, iar cuvantul a fost tinut. Mi-a venit repede ideea de a-mi face planuri pentru urmatoarea zi alaturi de o domnita cu care m-am tot intalnit, in ultima vreme, in Eindhoven, motiv de bucurie pentru amandoua, ca putem astfel explora orasul impreuna, sa testam cafenele si sa palavragim in limba materna. Ma gandeam initial ca poate-ar fi nepoliticos sa-i scriu atat de tarziu in noapte, dar m-au luat degetele pe dinainte si-am castigat, caci nici ea nu avea somn si nici planuri pentru urmatoarea zi.

Aveam deja in minte un loc in care am putea sa ne bem ceaiul impreuna si sa luam micul-dejun, dar nu eram sigura ca vom gasi deschis la prima ora, dar am zis totusi ca vom incerca. Despre acest restaurant-supermarket am aflat de pe blogul Visuell, acum mult timp, si pastrasem articolul pe un perete (virtual, bineinteles :P), cu gandul de a trece in vreun weekend pe acolo, motiv bun de iesit din casa si cautat inspiratie pentru zilele mai cenusii. 

Am pornit in dimineata urmatoare spre restaurant, dar ne-am mai oprit din cand in cand pentru a fotografia cateva flori intalnite pe drum, ca tot erau in floare, iar aerul primavaratic. Strazile erau destul de pustii si linistite pentru acea parte a orasului, mare mi-a fost mirarea, drept sa va spun, dar am intrat curand in atmosfera si a inceput sa-mi placa. 

Ce-am gasit la fata locului ne-a intrecut asteptarile, caci localul era deja deschis si avea si cativa clienti, de tind sa cred c-au asteptat in fata acestuia, sa fie primii care-i vor trece pragul. 😀 Interiorul mi s-a parut wow, o combinatie intre industrial si modern, cu elemente placut si reusit combinate. La inceput nu-mi mai luam ochii de la rafturile pline cu bunatati organice, de la ceaiuri (unde-mi cad prima data ochii) pana la carti de gatit si despre alimentatia sanatoasa, dar m-am mai relaxat putin cand ne-am gasit un loc la masa  si am inceput sa ma bucur de clipa prezenta, de omul din fata mea si-am fost iar recunoscatoare pentru aceasta posibilitate, de a trai in doua orase din doua tari diferite si vecine. Recunosc, va fi mai dificil mai tarziu, cand voi cauta acea stabilitate de care avem nevoie uneori cu totii, dar incerc sa nu ma gandesc acum prea mult la asta. 

Ne-a fost greu sa ne hotaram asupra unui mic-dejun clasic, asa ca am ales sa ne incepem dimineata cu un sandwich mai special si ceva dulce, de servit inainte sau dupa acesta, in functie de pofta. Alegerea a fost tare inspirata, de fapt, stiu ca orice contine hummus va avea un gust desavarsit, nedand gres nici de aceasta data. M-am obisnuit cu aceasta combinatie simpla, de hummus si rucola, un sandwich clasic servit si-n cafeneaua CoffeeYou, cea care ne primeste cam in fiecare prima-dimineata in care ma aflu in Eindhoven, unde managerii ne cunosc deja si nu ma mai intreaba ce tip de ceai vreau, caci doar la ei am intalnit unul negru proaspat si de calitate inalta. Dar sa revin la povestea acestui mic-dejun, din acea prima duminica oficiala de primavara. Painea folosita la sandwich este facuta cu maia, dar in afara de hummus si rucola, care deja inseamna raiul pentru mine, acesta mai continea si legume la gratar (kapia, zucchini) si ceva fulgi de migdale. O combinatie divina, va spun, caci sunt iarasi nerabdatoare sa ma intorc acolo, pentru a-mi bucura papilele cu o asa combinatie reusita. Nu credeam ca voi pleca de acolo cu un asa zambet pe fata, dar iata cum un simplu mic-dejun luat intr-o companie placuta mi-a facut acea zi de duminica mai frumoasa decat toate de pana atunci. 

Ziua noastra impreuna nu s-a terminat in acel restaurant, caci la scurt timp dupa aceea am pornit din nou la drum, pe strazi necunoscute si cartiere interesante, cu soarele dupa noi si-un aer de vacanta, bucurandu-ne de prima zi calda de primavara.

Nici sfarsitul zilei nu s-a lasat mai prejos, caci am iesit din nou afara, atunci la bratul omului, in cautarea unui copac inflorit, pentru a o putea declara o zi perfecta, si ni s-a dat un parc intreg, alb, de vis. Dar despre acesta va povestesc alta data. ♥

(Visited 320 times, 1 visits today)

Au trecut pe aici:↓




5 Responses to Povestea celui mai bun mic-dejun luat in Eindhoven

  1. Diana says:

    Pfoai, ce loc drăguț.

  2. Ramona says:

    Ce frumos! Iubesc humus si rucola. Ce loc dragut! <3

  3. Pingback: Emotiile ultimelor proiecte si-un dor de duca de nestapanit | călădor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *