Romania ca o imbratisare buna, linistita, moale

Cand ma gandesc la cele trei saptamani petrecute-n Romania, imi vine-n minte acest ultim vers (titlu) din “Matemotia revederii“, scrisa de Iv, caci reflecta in totalitate ceea ce am simtit pe toata durata sederii mele acolo. Asteptam cu emotie si nerabdare aceasta plecare,  chit ca abia ma angajasem de putin timp si eram entuziasmata de ceea ce traiam si in tara mea adoptiva. 

Imi era dor de Romania, un dor incredibil de mare, ce tot crestea in mine de la ultima revedere si devenise tot mai intens dupa ce aflam de anumite evenimente petrecute acolo, in sanul familiei mele sau a lui, dorindu-mi nespus sa ne fi aflat si noi printre ei, sa luam parte la viata, la prezent si sa ne bucuram impreuna de el. Mai erau prietenii, nevazuti de aproape doi ani, altii de mai multi, plus cateva viitoare evenimente la care-mi doream sa iau si eu parte, printre care si nunta unicului meu frate. 

 

o bună dimineață, așa cum e și aici. #welcometoromania

A photo posted by călădor (@calador.ro) on

M-am pregatit cum am putut pentru aceasta plecare, adica mestesugarind ceva, caci altfel timpul ar fi trecut mult mai greu si as fi dat pe afara de nerabdare. M-am apucat sa fac mici marturii, de dat in dar, precum cele facute la primul atelier de flori din hartie tinut in Antwerpen, dar despre ele, putin mai tarziu…

Am ajuns in ro la 4 dimineata, dupa vreo 20 de ore de condus si vreo doua de dormit in cap, cand abia se luminase de ziua, era liniste si-am intrat direct in gradina, sa vad verdeata si muntii, iubitii mei, dar si sa ma infrupt din roadele pomilor sau ale tufelor. Vorbeam in soapta, era mult prea devreme si pentru cei care ne-au deschis usa, dar era o soapta a bucuriei si a unei eliberari de pe suflet, ca am ajuns, in sfarsit, si ca respir din nou aerul acela tare, curat, de munte. Era sentimentul acela familiar, de reintoarcere in locurile natale, in orasul in care-am crescut si format ca om, inainte sa-mi iau zborul spre alte zari. Nu m-am mai enervat, ca-n alte dati, de toate neregulile, le-am vazut, le-am simtit, dar le-am lasat sa treaca prin mine, caci stiam ca aceasta revedere avea sa-mi ofere alte lucruri, mult mai bune si imateriale.

Am inceput, inca din prima zi, cu imbratisarile, cu bratele mele unindu-se cu altele, lipindu-se de trupul prietenilor si-ale rudelor, cu puii de oameni ce-au crescut si-si pot exprima in voie emotiile revederii, emotii care m-au coplesit si m-au topit, caci doar in acesti pui realizez cate pierd din viata lor de acolo, mult mai mult decat castig in viata  mea separata de ei. Puii cresc, prietenii se muta la casele lor si viata merge inainte…

Dupa cateva zile de hoinareli, pupaturi si povesti, m-am intors la masa de lucru si m-am apucat de treaba care-a tinut aproape o saptamana, dupa care a venit nunta, evenimentul mult-asteptat, apoi omul, dansul, bucuria, tortul si incheierea, de parca totul s-a petrecut intr-o secunda, intr-o clipita. 

S-a lasat, in urmatoarele doua saptamani, cu cateva escapade, cu revazut locuri dragi, dar si altele noi, la fel de lipitoare de suflet ca si anterioarele. Diminetile incepeau lenes, cu-n ceai cu fata spre munti, c-o portie zdravana de zmeura si-un dat in leaganul scartaitor, putin adormit si el. Abia spre pranz apucam sa facem ceva folositor, sa ne suim in masina si sa plecam unde ne duce inima, sa umblam lelea pe strazile necunoscute si sa ne bucuram si mai mult de clipa prezenta, de limba romana auzita pretutindeni si localurile cu mancare delicioasa. 

 

A photo posted by călădor (@calador.ro) on

 

a fost să fie, așa cum tot e de trei ani încoace 😍

A photo posted by călădor (@calador.ro) on

 

atâția ani în ro și n-am văzut minunăția asta de loc. câte-am pierdut!

A photo posted by călădor (@calador.ro) on

M-am rasfatat pana peste cap in aceasta vacanta, recunosc si-o spun cu inima deschisa, caci dupa atatia ani din viata in care nu simteam ca mi se cuvine mare lucru, acum lucrurile n-au mai stat asa si-am simtit c-am meritat tot ce-am trait, toate experientele acestea noi si folositoare, ce m-au facut sa devin omul echilibrat care sunt astazi, asa ca nu m-am mai uitat la totalul de plata, atunci cand mi-am pus in cos toate cartile la care-am tanjit in ultimul an, nu m-am mai ferit de localurile cu mancare buna, asa cum o faceam inainte si-am imbratisat toate aceste placeri, fara rusine sau sentimente de vinovatie. 

Am sa mai vin, mi-am spus, inainte de imbarcare, nu sa locuiesc, asta o stie si tara, dar sa-mi reincarc bateriile ca acum da, poate intr-o viitoare casuta de lemn, la poalele muntilor, o casuta care prinde tot mai mult contur in mintea si-n sufletul meu, iar daca nu, unde va fi sa fie, in casa alor mei sau mai bine, in Castelul de lut din Valea Zanelor. ^_^ 

(Visited 308 times, 1 visits today)

Au trecut pe aici:↓




4 Responses to Romania ca o imbratisare buna, linistita, moale

  1. arakelian says:

    sa iti fie de bine vacanta! pozele sunt mai mult decat minunate:)

  2. Anca says:

    MA bucur ca ai petrecut O vacanta minunata si ai gasit jobul dorit. MA inspiri. Daca ai de gand sa vi in Danemarca O sa te invit la O cafea. Imi dai un semn si ne intalnim.Mi-ar face mare placere. O zi buna !

  3. Pingback: Ce-am cautat singura in Copenhaga | călădor

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *