Adrenalina

Nu mai tin minte cum aratau zilele mele inainte de a incepe a lucra full-time, pentru cateva saptamani, pana cand se intoarce colega mea de la job din concediu, dar ma bucur ca am reusit sa supravietuiesc primei saptamani. Acum am intrat in a doua, iar ziua de miercuri este jumatatea mea de zi libera, pe care am petrecut-o dormind pana la 7 (fata de 4, in celelalte zile, cand ma trezesc sa pedalez spre munca), luand micul-dejun in tihna, salvand un milion de articole noi pe care le citesc de obicei duminica (tot dupa munca) si citind din cartea ce si-a facut loc in bagajul prietenilor ce-au avut drum prin Romania. Mi-am spus ca n-ar fi rau sa mai fac prezenta si pe aici, ca pe Facebook si Instagram sunt de nelipsit, ajungand sa scriu mai multe randuri acolo decat in propria “casa”. 

 

#24centimetri

A photo posted by călădor (@calador.ro) on

Saptamana trecuta a fost o proba de foc, iar asta deoarece stiam ca nu-mi doresc sa trec prin ea, doar ca n-am avut de ales si-am mers inainte, confirmandu-mi-se spre finalul acesteia ceea ce am intuit de la bun inceput, si anume ca n-o sa-mi doresc niciodata sa lucrez 8-10 ore pe zi/ 5 zile pe saptamana in acelasi loc, facand acelasi lucru, cu mici schimbari in functie de zilele saptamanii. S-a lasat cu pedalat spre job mai bine de 10h in toata saptamana, nemaifiind nevoie sa mai fac sport suplimentar, caci si munca prestata-n brutarie e fizica, intelectul il tin pentru cand ma indrept spre casa si revin la limba din inima mea, peste 38h de lucrat si inca 12h de mers la scoala, de unde rezulta ca timpul liber s-a injumatatit sau l-am petrecut odihnindu-ma mai mult ca niciodata, uitand cu desavarsire de celelalte pasiuni ale mele. Totusi, la citit n-am renuntat, caci trezitul la 4 dimineata a devenit un obicei, iar cuvintele digerate la acea ora linistita, in care aproape tot restul orasului doarme, mi le amintesc mult mai mult timp decat lecturile parcurse mai demult in timpul zilei, iar pentru acest fapt ii sunt mai mult decat recunoscatoare corpului ca s-a adaptat cu atata usurinta zilelor pe care nu ma vedeam traindu-le. 

Mai urmeaza inca o saptamana identica, dupa care revin la jobul part-time si la cursurile de la scoala de patiserie, unde am inceput specializarile, cateva module mult-asteptate si pentru care ma bucur ca am avut rabdare, sa trec prin baza pe care credeam c-o stapanesc, dar despre care nu stiam nimic, mi-am dat seama mai tarziu. Abia de curand am realizat cat de decisive sunt aceste specializari, deoarece in combinatie cu lucrurile pe care le fac la job mi-am dat seama ce-mi doresc mai departe, incotro vreau sa ma indrept, sa-mi pun in cap un nou vis pentru care sa-mi doresc sa muncesc cu aceeasi pofta si entuziasm ca si pana acum. Recunosc, as fi putut avea diploma de cofetarie intr-un an, dar cum am fost noua-n sistem n-am stiut, nu am ciulit urechile suficient, toate acele noi informatii si schimbari m-au coplesit pana cand am decis sa ma las dusa de val, cu multa incredere in mine ca voi reusi sa ies la liman in cateva luni. Mi-am ascultat intuitia si asa a fost, ba chiar ma bucur ca am urmat si modulele de pe partea de brutarie, altfel poate n-as fi avut jobul de azi care ma ajuta sa-mi finantez pasiunile si jobul de maine. 

Intre timp mi-am planificat cateva din saptamanile urmatoare, incercand astfel sa profit cat mai mult de viitorul meu timp liber, cumparand bilete pentru cateva mici escapade, pregatind o alta mai mare, dar fiti fara grija, caci in program se afla si cateva zile de leneveala maxima, asa cum doar eu stiu sa ma bucur de ea. Mai strecor cateva intalniri cu prietenii, un proiect nou si fain pe langa toate acestea si pot spune ca toamna aceasta se anunta fantastica, plina de energie si doar cu lucruri care-mi fac placere si aduc un beneficiu sau o bucurie celorlalti. Mai sunt trei luni si se termina anul, un an interesant, in care nu mi-am propus decat sa-mi gasesc un job si sa iau toate examenele la scoala, dar in care am ajuns sa lucrez pentru mult mai multe pasiuni si proiecte in acelasi timp, ghidata de dorinta si ascultand de inima, caci am inteles, desi tarziu, ca doar noi suntem conducatorii propriei noastre vieti si nimeni altcineva nu se afla la carma, iar daca noi nu ne dedicam si ne cream cateva dorinte care sa ne faca sa mergem inainte, sa invatam constant, sa crestem, sa ne facem viata asa cum ne dorim, cu posibilitatea de a o schimba ori de cate ori ni se nazare, ca doar suntem oameni, ca vantul, ni se permite sa facem pasi inainte si inapoi, si toata energia si conexiunile emanate de propriul corp nu ne-au fost date degeaba, atunci nimeni n-are s-o faca pentru noi. 

Dar voi? Voi cum simtiti, cum traiti aceste zile, aceasta toamna, acest an? ^_^

(Visited 163 times, 1 visits today)

Au trecut pe aici:↓



2 Comments
POSTED IN:


2 Responses to Adrenalina

  1. arakelian says:

    nu apuc sa simt toamna, eu lucrez de ceva ani 40-43 ore pe sapt. apoi cursuri seara. Dupa ce scap de presiunea financiara si deadline-ul de la munca ma gandesc sa discut cu seful si sa lucrez 4 zile pe saptamana. Dar asta va fi la anul!

    • admin says:

      Oah, 43 de ore! Nu stiu daca as rezista, am prea multe hobby-uri carora vreau sa ma dedic, cand lucrez in weekend nu mai am chef de nimic dupa job, desi fac totul cu drag la brutarie, am nevoie de somn imediat. Am lucrat o singura data 11 zile cu o singura zi de odihna, mi-a placut, dar atunci nu incepusem nici scoala, omul era plecat si nu aveam altceva de facut.
      Eh, sa vad acum, din noiembrie voi lucra o zi in plus, ca am facut prea multe ore suplimentare, iar contractul e prea mic, deci o sa fie maxim 30/saptamana, iar in rest ma ocup de cursuri, citit (inclusiv despre educatia financiara :P), din astea..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *