Singura prin Gent

Dupa o perioada aglomerata la job si-n viata de zi cu zi, incerc sa ma deconectez cumva, sa las deoparte orasul, cladirile, strazile si oamenii, plecand unde vad cu ochii sau unde simt eu ca mi-ar fi mai bine, pentru a putea merge inainte, cu mai multa inspiratie si pofta de a face lucruri noi. 

La fel s-a intamplat si-n urma cu o luna, cand n-am mai suportat anumite amanari, asa ca m-am indreptat glont spre gara cu rucsacul in spate si m-am suit intr-un tren ce ducea spre Gent, sa-mi mai potolesc dorul de el, dar si sa fac o vizita unui magazin nou de ceaiuri chinezesti, pentru a ma aproviziona cu licoarea care-mi face viata mai blanda si mai suportabila. 

Initial ar fi trebuit sa ma intalnesc acolo cu o cititoare a blogului, venita si ea in vacanta in Belgia si care ar vrea sa se mute pe taramul ciocolatei, dar n-am mai reusit sa ne vedem atunci, sperand totusi ca data viitoare va fi mai cu noroc.

Mi-a fost totusi bine sa fiu doar eu cu mine, singura in tren, citind din Ferrante, noua mea obsesie, si sa-mi amintesc de toate celelalte calatorii facute-n Gent, ba cu familia, ba cu omul, ba cu o matusa draga, in fiecare astfel de calatorie promitandu-mi ca voi locui la un moment dat acolo, caci prea s-a lipit orasul de mine ca o guma pe care n-o mai pot dezlipi nici macar cu forta. 

Am hoinarit o intreaga zi pe strazi, am facut popasuri prin librarii si cafenele, de unde-am iesit cu-n suflet tot mai plin de recunostinta si-un ghiozdan tot mai greu, bucurandu-ma din plin de gustul independentei si a calatoriilor pe care le pot face acum pe cont propriu, fara a mai fi nevoita sa strang cureaua sau sa renunt la alte necesitati, intiparindu-mi acest moment unic in minte si-n suflet, sa nu cumva sa mai uit, ca-n trecut, ca dupa orice furtuna sau perioada lipsita de sens urmeaza una plina, mai plina uneori decat am simtit ca pot duce. 

Mi-a fost bine, mi-a prins bine aceasta deconectare, caci mi-a dat putere si forta sa trec mai usor de o perioada mai plina la job si la scoala, iar acum ca s-a incheiat totul, m-am hotarat sa ma mai recompensez cu o astfel de escapada, tot singura, in care trenul va fi inlocuit de-un avion, iar soarele de pe cer cu nori cenusii ce pun in valoare casele colorate ale locului. Consider ca putina iresponsabilitate e necesara si permisibila la 22 de ani, caci acusi trec anii si tineretea lipsita de griji, nu-i asa? ^_^

(Visited 284 times, 1 visits today)

Au trecut pe aici:↓



10 Comments
POSTED IN:


10 Responses to Singura prin Gent

  1. Katy says:

    Data viitoare ne vedem cu siguranta :).

  2. Diana says:

    Iubesc Gentul, am fost de cateva ori si tot revin
    libertatea face tare bine la suflet si minte, enjoy it. Responsabilitatea e o chestiune relativa 😊

    • admin says:

      Oah, inca un lucru in comun! <3
      Da, incerc totusi sa nu exagerez, desi la inceput de an am scris pe un post-it cateva dorinte (desi mi-am promis ca n-o sa mai fac, ca o sa las viata sa-si vada de treaba, fara planuri facute dinainte), iar una din ele era un job in care sa castig 500e (chiar nu ma vedeam avand nevoie de mai mult!) si cu asta sa pot calatori cateva zile o data la doua luni fix, ca asta simt eu ca mi-e rabdarea, daca stau prea mult in Antwerp simt c-o iau razna si-mi dispare cheful de viata. Mno, acum sa pun si-n practica, desi prioritatile s-au mai schimbat de la listuta aceea.

  3. Mihaela says:

    Ce frumos trăiești și simți la 22 de ani! La 19 ani când am venit în București (se fac deja 10), m-am îndrăgostit de Cărturești. Acolo petreceam ore citind și bând ceaiuri, acolo stabileam toate regăsirile cu prieteni vechi. Mi-ai făcut dor, prin această postare, de hoinărit cu orele prin librării și cafenele din țări străine (mereu m-am minunat de cum îți schimbă starea un oraș străin de care te îndrăgostești – Viena, în cazul meu).
    Simt acum din nou toate aceste plăceri care ne fac viața mai frumoasă și care o umplu cu ce simțim adesea că-i lipsește când lăsăm alte griji și prea multă muncă să ne cotropească.
    Mă mai gândesc că ține și de-o curățenie constantă a minții și-a trupului. O curățenie a vieții, ca-ntr-o grădină pe care o îngrijim cu drag.
    Licoarea e ceai verde? 🙂
    Merg și eu azi după noul roman al Laviniei Braniște, după câteva bunătăți pentru micul dejun vegan (sper să pot începe o serie nouă pe site) și sigur voi găsi, în plimbare, aceasta doză de inspirație și aer de toamnă.

    Te îmbrățișez cu drag!

    • admin says:

      Ah, cat mi-ar placea si mie sa lucrez intr-un loc precum Carturesti! Pe aici sunt cam fade librariile, destul de reci, nu te indeamna sa stai, sa te plimbi printre rafturi, sa incepi cateva carti.. De baut ceva cald nici atat. Si culmea, vanzarile de carte sunt enorme, se citeste extraordinar de mult, iar autorii locali sunt foarte apreciati, spre deosebire de cei din Ro, de care abia auzim cand si cand… Nu stiu ce reteta au ei, dar eu m-am obisnuit sa comand cartile online, caci e aceeasi atmosfera ca si-n librarii, asa ca nu mai pierd vremea.
      In alte tari, in schimb, ah! Ce minunatii de librarii! Chiar si-n Olanda am gasit una chic, calduroasa, cu ceai si prajituri… minunata!
      A trebuit, mai demult, sa lucrez intr-un domeniu care nu-mi facea defel placere, ma obosea fizic si psihic munca prestata acolo, dar a fosrt buna acea perioada pentru ca atunci mi-am dat seama ce mi-ar placea sa fac intr-o zi daca nu ar fi trebuit sa prestez acea munca obositoare, asa ca de atunci incerc sa fac cumva ca munca sa fie o placere, sa nu ma mai gandesc la ce as face in loc daca as avea posibilitatea, iar pana acum mi-a iesit, vin cu mintea odihnita acasa, ma mai ocup de cate-un hobby, de iubit omul, de un ceai cald (licoarea e tot timpul neagra, sunt efectiv topita dupa ceaiul negru Yunnan Gold sau alte frunze cu iz de caramel) si se poate incheia ziua cu zambetul pe buze. Deci da, gradina mintii trebuie ingrijita, uneori schimbate rasadurile, pentru ganduri si placeri noi.
      Trebuie neaparat sa-ti spun cat ma bucur ca ai revenit de-a binelea online, iti urmaream ideile de mic-dejun de cativa ani buni, plus celalalte bloguri pe care mai scriai, si rau imi paruse cand ai disparut complet. Dar se simte schimbarea din viata ta, se simte in scris, inca de aproape doi ani, de cand ai inceput sa faci yoga si alte minunatii, deci strasnica curatenie ti-a reusit si imparte bucurie oricui te citeste, sa stii!
      Acum ies si eu, putin infofolita, in oras, sa las o scrisoare la posta si sa dau o tura de parc, ca-i tare colorat in perioada asta, iar aroma de frunze cazute ma indeamna spre mai multa visare.

      Imbratisez calduros, cu aroma de mere coapte si scortisoara!

  4. arakelian says:

    ador Gentul, e orasul belj de suflet!. Daca e un loc unde am revenit cu drag si promis sa revin si revin, apai apai asta e 🙂

    • admin says:

      Same here! 😛 Am si pierdut numaratoarea, de cate ori am fost. De doua ori ne-am dus incolo doar ca sa mancam intr-o dupa-amiaza de la Julie’s House, ca-n Antwerpen nu erau atunci prajituri asa bune (sau nu le descoperisem inca :P).

  5. Deby says:

    Sincer, mi-ar plăcea să mă aflu acum în Gent. Îți trăiești frumos tinerețea, îmi place. Cât despre ceaiuri… și eu vreau, și eu vreau!

    • admin says:

      Daca ai planuri de vizitat Belgia, cu Gentul al trebui sa incepi, cred eu. 😛 Abia apoi capitala, Antwerp, Brugge, coasta..
      Ah, inca o iubitoare de ceai! Ai si un preferat? 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *