De unde-mi iau energie

Nu mai tin minte cand am devenit cu adevarat constienta de viata pe care o am, poate a pornit din copilarie, cand vedeam ca mama munceste din greu si ne reprosa (mie si fratelui meu) ca nu apreciem destul ceea ce avem, ca altii mor de foame si n-au pe ce dormi, iar noi ne certam (ca fratii, binenteles, adica puternic) din nimicuri sau diferente de opinie (nu, nu m-a invatat nimeni copil fiind, ca oamenii sunt diferiti si au nevoi diferite, drept urmare si parerile si modul de a privi viata, n-a fost sa fie, cand urechile-mi auzeau doar “faci cum zic eu, n-ai voie sa vorbesti/gandesti altfel”, iar scoala ma voia robot, sa invat aceleasi lucruri ca milioane de oameni inaintea mea, fara a avea dreptul la replica sau la o critica constructiva), dar si cand s-a intamplat sa realizez asta, viata mi-a devenit mai simpla in lucruri si mai bogata in experiente, privind-o, dupa atata timp, cu alti ochi si cu-n suflet deschis, gata sa absorb tot ceea ce aceasta-mi putea darui. 

E greu sa ne detasam de probleme, ne macina pe toti, mai sunt si grijile, toate acele lucruri care nu merg asa cum ne-am dori, framantandu-ne si consumandu-ne energia cu nimicuri independente, pe care cel mai bine ar fi sa le lasam sa-si vada de propriul curs, fara a ne lasa afectati pe deplin. 

De cand am lasat viata sa ma surprinda au aparut si lucrurile bune pe strada mea, iar recunostinta pentru cele pe care le traiesc o simt zi de zi, in orice moment, caci am invatat sa accept ca nu totul mi se cuvine si sa iau toate momentele de fericire ca pe un dar sau poate ele sunt doar o consecinta placuta a alegerii pe care am facut-o in urma cu cativa ani.

Ma minunez ca un copil de toti oamenii pe care-i intalnesc, de toate cartile si mintile sclipitoare ce-au trait inaintea mea si-n prezentul de fata, de tehnologiile noi aparute si de libertatea de a incerca tot ce-mi trece prin minte, permitandu-mi-se sa aleg si sa gresesc de un milion de ori in viata, fara a fi trasa la raspundere nici macar de propria constiinta, caci stiu ca din tot ceea ce traiesc am cate ceva de invatat si nimic din ce mi s-a oferit n-a fost in zadar, dimpotriva, m-a miscat, a schimbat ceva in mine, am facut pasi inapoi pentru a vedea lucrurile din alta perspectiva, fara teama, caci viata nu mai inseamna de mult o competitie pentru mine. 

Apreciez tot ceea ce mi se intampla si-s recunoscatoare pentru clipa prezenta, oricat de nedreapta mi s-ar parea uneori, aleg sa privesc partea plina a paharului sau sa cred ca undeva tot va duce si aceasta experienta. Ma bucur cand oamenii, cei noi si cei fara de care simt uneori ca nu pot trai, vor sa-si petreaca timpul cu mine, acele suflete pereche, dar fie si doar amicitiile, le iau ca pe niste daruri, mici bomboane dulci din care mi se permite sa gust si care ma umplu cu energie. 

In prezentul de fata ma bucur de dimineata petrecuta-n tihna, acasa, ca am reusit sa termin doua carti de care trageam de multa vreme, dar care m-au surprins spre final si mi-am multumit pentru rabdarea avuta cu ele. Mai tarziu, dupa o curatenie superficiala prin casa, dar in care am eliberat o camera de cateva cutii cu lucruri ce trebuiau duse la second-hand, iar locul a prins alt aer, mai curat si-o atmosfera mai ordonata, m-am scos la plimbare, pentru a doua oara in aceasta saptamana (iar saptamana e abia la inceput! :D), prima fusese ieri, cand aerul cald si tomnatic nu m-a lasat sa stau in casa si m-am prezentat la mercado, o noua piata acoperita din oras, in genul celor din sud, de prin Spania si Portugalia, in care-am adulmecat toate aromele mancarurilor pregatite la tarabe si m-am lasat cuprinsa de energia si pasiunea celor care s-au inhamat la drum in acest domeniu care va aduce mereu oamenii impreuna, sa se bucure de o masa buna, calda si de persoana din fata lor, nu de un ecran plin cu notificari virtuale. A fost o plimbare placuta pe care-am incheiat-o intr-o cafenea care acusi implineste un an de la deschidere si a reusit sa se tina pe picioare, sa aduca ceva nou in oras si o bucurie-n plus celor care devoreaza orice noutate din horeca. Mi-am regasit inspiratia acolo, in timp ce sorbeam dintr-un latte si mai luam o imbucatura de brownie, amintindu-mi de ce-am ales sa merg si eu pe acest drum, desi indoielile aproape ca nu ma lasasera sa vad si avantajele acestei directii.

“în toată goana asta cu școala și #celmaifainjob uitasem de ce am ales totuși drumul #horeca ☕️, asta după multe frământări și întoarceri din drum, căci am fost crescută să ajung să am o diplomă universitară, nu să iau calea mamei, a joburilor grele, cu stat in picioare 12-14, ba chiar 16 ore pe zi, uitând de viața personală și miciile bucurii ale vieții. dar ce te faci atunci când după atâtea ore de muncă mai ai încă energie pentru multe altele sau culmea, tot citești și pornești în a descoperi și alte afaceri asemănătoare, în loc să dormi și să te odihnești ca tot omul? e un drog, nu știu, ceva trece prin venele astea de nu mă lasă să stau locului și să explorez toate cărările posibile din domeniul ales. sunt în locul potrivit, îmi trece mereu prin gând, simt asta prin toate celulele și e cel mai fain sentiment să fii sigur de asta. drumul a fost greu, grijile nenumărate, dar a meritat efortul, perioada de gândire și răzgandire, căci de acum încolo doar cerul e limita, condiția fizică și mintea adaptându-se ritmului vieții înainte să realizez asta, ceea ce vă doresc și vouă!”

 Plimbarea de azi m-a adus in fata cafenelei Ad-hoc, caci ramasesem datoare cu o cana de limonada luata mai demult acasa, dar de unde am plecat abia dupa aproape doua ore, caci adrenalina orei de varf din cafenea m-a absorbit complet si nu ma lasa sa plec, hranindu-ma cu energia si eficienta celor care o conduc. M-am rasfatat c-o tarta calda de gutui, o reteta simpla, dar delicioasa, care mi-a incalzit sufletul pofticios si iubitor de orice are toamna de oferit, iar mai tarziu cu un sandwich la fel de proaspat, cu friptura de vita, pesto, parmezan si ceva pasta mega-delicioasa de rosii, adica da, am inceput pranzul cu un desert pentru a aprecia si mai mult ceea ce avea sa urmeze. Printre povesti si oameni noi intalniti (mai am de lucrat la asta, din pricina entuziasmului si a bucuriei ma trezesc ca scot cateva perle pe gura  care ma fac sa intru-n pamant mai apoi, iar prima impresie, cea despre care toata lumea spune ca e importanta si conteaza ma face sa devin campioana la dat cu bata-n balta, asa-i de cand traiesc cu-n suflet mereu chicotind de bucurie, ma baga-n belele din care nici eu nu stiu cum sa ies, ci ajung doar sa sper ca oamenii au umor si o a doua sansa e discutabila :-D) am mai sorbit si doua bauturi, un latte spumos, iar la final un ceai de menta cu felii de ghimbir, portocala si lime, iuteala si dulceata impletindu-se perfect in parcurgerea tuturor celulelor din corp, caldura urcandu-mi direct in obraji si cufundandu-ma mai adanc in canapeaua confortabila, o atmosfera de care nu as fi putut avea parte acasa, pe aceasta vreme ploioasa, ramanand surprinsa, iar mai apoi cucerita de felul in care acest mic intreprinzator reuseste sa intre-n sufletul unei gurmande ca mine. 

Imi mai iau energie si din intalnirile pe care am ajuns sa le programez din timp cu cei care-au intrat in viata mea de cand locuiesc pe alte meleaguri, intalniri dupa care tanjesc si pe care le astept cu nerabdare, fiind dispusa sa merg pana la capatul lumii pentru a povesti timp de cateva ore cu un om pe care l-am cunoscut pe Instagram, ajungand mai apoi sa doarma sub propriul acoperis, descoperind astfel un alt suflet pereche si cautator de raspunsuri ca si mine. A trecut aproape o luna de la escapada in Rotterdam, o zi cu care inca ma mai hranesc in momentele de singuratate si care m-a facut sa ma trezesc dintr-o amorteala imperceptibila. Pentru astfel de zile traiesc, imi vine uneori in gand, cand simt cu adevarat ca sunt una cu universul, ca acum e cel mai bun moment pentru a fi in viata, iar mie mi-a fost dat sa fac parte acest prezent bun si bogat. Mai vreau astfel de intalniri, dar mai astept, incerc sa-mi stapanesc lacomia de oameni buni si sa las si pentru mai tarziu. 

Mai sunt bucuriile prietenilor care ma ridica si de care nu ma mai satur, ajungand sa fiu dependenta de ele, dar si sa ma simt utila in momentele lor mai putin bune, fiind recunoscatoare ca mi se permite sa fac atat de mult parte din viata lor,  diferita de tot ce-am trait eu, dar din care ambele parti au ceva de castigat.

Sunt si serile petrecute la scoala, la modulele de specializare, care ma provoaca sa fac deserturi de ale caror retete nici nu indrazneam sa ma ating in trecut, din frica de esec sau de a nu fi indeajuns de bune precum ale prietenelor mele mai talentate in ale cofetariei.

Si florile, aceste bijuterii din hartie, un hobby care ar vrea sa mai urce o etapa, si el ma umple cu o energie de a muta muntii din loc, de a aduce un zambet in orice casa, mai ales atunci cand prietena care m-a initiat in acest mestesug isi doreste acelasi lucru ca si mine.

Brutariile, librariile, micii antreprenori imi dau incredere ca doar cerul e limita si da, se poate sa traiesti dintr-o pasiune, chiar daca la mijloc ajung sa-si bage nasul si treburile administrative, dorinta de a crea si de a scoate ceva nou din noi e mai mare decat toate piedicile ce pot aparea intr-o astfel de aventura.

Apusurile vazute de la etajul trei al scolii, cartile infinite care-mi ies in cale si pe care le devorez la 4 dimineata, intalnirile spontane cu prietenii care locuiesc in acelasi oras si care vor sa-mi prezinte o parte din cultura lor, ducandu-ma la un restaurant sa gust din felurile de mancare cu care au fost crescuti, planurile cu omul si toate lucrurile pe care vrem sa le facem impreuna, toate acestea sunt bomboanele dulci ale vietii despre care va vorbeam mai sus, care-mi dau energie si pofta de viata, sa merg mai departe cu zambetul pe buze si-o minte deschisa, un sentiment fain pe care vi-l doresc si voua!

(Visited 325 times, 1 visits today)

Au trecut pe aici:↓




6 Responses to De unde-mi iau energie

  1. Mihaela says:

    Minunat! Mulțumesc pentru această călătorie de dimineață!

  2. Delia says:

    Cred ca energia si starea de bine vin din lucrurile simple. Daca ne bucuram de tot ce ne inconjoara, apreciem ce avem in momentul de fata si reusim sa privim partea plina a paharului – cum spui si tu – putem trece mai usor peste orice. Prin urmare, daca trecem mai usor peste orice, ne putem reincarca bateriile sau lua energia din orice lucru marunt: o carte, o prajitura, o plimbare prin parc sau un ceai cald.

    • admin says:

      Da, cred ca si debarasarea de lucruri inutile a ajutat, am renuntat sa mai vad obiectele ca pe o bucurie, ca si-asa-i de moment, si sa apreciez mai mult ceea ce are viata, respira.. 😛

  3. o femeie says:

    Multumim pentru excursia in viata ta! pozele sunt minunate!
    Sunt curioasa, unde ai facut poza 5, cu cladirile mari in spatele geamurilor?

    Acum cateva zile am ascultat un interviu al prof. dr. Florian Colceag unde explica un lucru ce l-am remarcat intuitiv: oamenii sunt diferiti, unii kinestezici, altii tactili, etc. nascuti asa, adica semanam cu parintii, sa ne placa si sa ni se potriveasca lucrurile tactile, facute de mana nostra, creativitatea. Din poze si ce scrii mie mi se pare
    ca esti omul care te simti bine cand produci ceva, cand construiesti ceva cu mana ta, ca in ele oferi nu doar un item ci si frumusete si asta te defineste si te energizeaza.
    Lucruri simple, firesti, naturale.

    • admin says:

      Poza e facuta in Rotterdam, am fost acum o luna acolo pentru a doua oara, la bratul unei prietene, si l-am vazut cu alti ochi, de simt ca am o slabiciune pentru el. 😛 Eram in Fenix Food Factory, o hala-piata tare faina, de unde iesi cu sufletul fericit si-un stomac plin, la ce bunatati se gatesc pe acolo.

      Ia sa ascult si eu interviul, dar da, asa este, cand mi-am dat seama ca-mi place sa lucrez cu mainile si sa las toate celelalte conceptii deoparte, am simtit ca cerul e limita si ca se poate sa-mi fac o viata buna din asta, sa nu ma mai simt vinovata ca nu-mi folosesc intelectul atat de mult pe cat mi-as dori :D.
      Incerc acum sa explorez mai multe laturi, sa combin poate cumva toate aceste pasiuni care implica doar cele doua maini pe care le am, desi drumu-i lung, inspiratia nu vine doar batand din palme, deh.. 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *