Sase luni de job si-o escapada cadou

Intre timp s-au implinit sapte luni de cand mi-a iesit in cale cel mai fain si interesant job, unul la care nici macar nu speram, fapt pentru care nici n-am solicitat atunci cand am auzit pentru prima data despre aceasta piata unica in Belgia, nu era de mine, am gasit un milion de motive pentru care n-as fi potrivita pentru acel loc, plus frica, sentimentul acela ce ne alunga oportunitatile inca dinainte de a ni se servi pe tava. Dar iata ca s-au facut sapte luni de la acel moment, acel telefon care mi-a schimbat tot anul, tot felul de a gandi si stilul de viata. In cateva luni am luat contact cu adevarata piata a muncii, asa cum ar trebui sa fie peste tot in aceasta lume, fapt pentru care ma consider norocoasa, cum ar zice mama, ca am dat de bine si ca am fost receptiva in fata tuturor acestor noi obiceiuri, reguli si informatii. 

Sunt sapte luni de cand sunt alt om, lucru care poate e insesizabil pentru cei cu care ma vad zilnic, dar care iese in evidenta in momentul in care ma intalnesc cu cei pe care nu i-am mai vazut de ceva ani, de cand norii de furtuna de deasupra capului pareau sa nu se mai risipeasca vreodata. Sapte luni in care am invatat in fiecare zi ceva nou, in care-am invatat sa ma adaptez din mers, mai repede, mai eficient si sa-mi fac treaba cu mai mult drag, cu mai multa pasiune si daruire. E o lume noua pentru mine, una care mi-a deschis ochii si inima si mintea, un loc unde cresc cate un pic in fiecare zi. 

Au fost multe joburi inaintea acestuia, unele mai oficiale, altele mai putin, dar din care-am invatat de asemenea cate ceva si carora le sunt recunoscatoare, oricat de grele si insuportabile mi s-ar fi parut atunci, caci m-au facut sa devin un om mai disciplinat si care priveste munca cu drag si nu o face doar pentru cifrele ce-mi apar in cont la sfarsit de luna. 

Am incredere, pentru prima data dupa multi ani, ca va fi bine. Ca este bine. Ca ma aflu acolo unde trebuie, pe drumul meu, pe calea mea, desi piedici au fost cu nemiluita si probabil voi mai intalni si mai multe. Am incredere in mine, in ceea ce fac, in zilele care mi-au fost oferite. Stiu incotro ma indrept, desi incerc sa las viata sa-si gaseasca cursul si sa nu tin totul sub control, am un vis, mai multe, care stiu ca se pot contura daca continui sa muncesc cu acelasi entuziasm si pofta ca si pana acum. Pot interveni multe, sunt constienta de asta, dar atata timp cat am doua maini bune stiu ca ma voi descurca oriunde-n lume, in orice tara, in orice limba, caci ingredientele de baza sunt aceleasi peste tot, trebuie doar sa le caut sau sa le las sa ma gaseasca. 

Au fost sapte luni despre dragoste, despre dragostea de viata, de munca, despre pasii pe care i-am facut spre independenta, spre mai multa dezvoltare personala si profesionala si realizez, abia acum, ca poate totul i se datoreaza omului care n-a vrut sa-mi taie aripile inainte de a invata sa zbor si m-a lasat libera sa-mi implinesc cele mai nebunesti vise, chiar daca viata n-a vrut sa-l includa si pe el in ele. 

Mi-am dorit sa marchez cumva acest moment unic la cei 22 de ani ai mei, momentul in care am scapat de frici si indoieli si le-am transformat in oportunitati, asa c-am planificat o vacanta doar pentru mine, intr-o tara noua, apropiata, dar necunoscuta, c-o limba si mai incalcita, c-o vreme mai friguroasa, dar cu oameni buni, calzi si interesanti, si c-o istorie-n patiserie impresionanta, drept pentru care la-nceput de noiembrie am zburat spre Danemarca, cu-n rucsac de 5kg in spate si c-o inima emotionata si plina de sufletele care mi-au trecut prin viata si care-mi sunt alaturi in orice secunda. O calatorie din care am invatat multe si care mi-a fost sursa de inspiratie pentru urmatoarele luni, cand voi incerca sa fiu din nou iresponsabila si sa plec iar in lume, acum ca tot am dat de gust. ^_^

(Visited 358 times, 1 visits today)

Au trecut pe aici:↓




10 Responses to Sase luni de job si-o escapada cadou

  1. Bia says:

    Ce frumooos!! Esti atat de tanara si de entuziasta, iar asta e minunat! Iti doresc din suflet sa razbesti in tot si-n toate si drumurile sa-ti fie pline de drag de viata oriunde vor duce! 🙂

    • admin says:

      Multumesc, Bianca! Mi s-a mai spus ca parca-s neasteptat de entuziasmata si ca sigur imi va pica moralul dupa un an de munca. :)) Cred ca simt jobul ca pe o recompensa a dedicarii mele in integrarea in Belgia, cred ca de aici vine bucuria cea mai mare, ca am reusit sa fac ceva si ca limba asta incalcita + un hobby ma poate ajuta sa calatoresc mai des, sa-mi permit mai multe carti de citit si crescut..

  2. o femeie says:

    ce frumos! sa iti fie de bine vacanta!
    Si o sa fie bine, o sa vezi 😉

    • admin says:

      multumesc, C! de acum ma pun pe economisit. stii ce mi-a spus mama, ce m-a sfatuit, ca sa reusesc sa pun ceva deoparte? sa nu mai dau bani pe carti, hm! imposibil, sau?

  3. Daniela says:

    Poate ne povestești și despre escapada ta și chiar despre ce faci la job, cum decurge o zI la munca.

  4. E. says:

    Citindu-ti postarea m-am gândit la romanul “Amrita” al Bananei Yoshimoto. E vorba de o fata tânara, care reuseste sa iasa dintr-un impas …angajându-se la o brutarie si oferindu-si siesi si altora pâine calda si bucurie.
    Succes în continuare si sunt si eu curioasa de impresiile din Danemarca 🙂
    Cu prietenie,
    E.

    • admin says:

      Nu stiam de acesta autoare! Am pus-o pe lista, sper sa nu ma loveasca curiozitatea prea tare si sa ignor celalalt teanc de carti, desi nu-i improbabil.
      E frumoasa viata in brutarie, frumoasa, dar sa fie toti muncitorii pe aceeasi lungime de unda, ca altfel nu prea se imparte bucurie, din pacate.
      Sper sa apuc sa scriu cateva cuvinte despre Danemarca, caci prea mi-a priit escapada aceasta.
      Te mai astept pe aici. ^_^

  5. Mihaela says:

    Ce frumos ai scris din nou! Şi mi se pare că ai adunat deja un munte de înţelepciune, un munte la fel de frumos ca tine! Mult, mult succes în tot ce vei face în continuare!

    • admin says:

      Ah, Mihaela! Tot incerc sa scriu mai des, sunt atatea lucruri pe care as vrea sa le am aici, mazgalite undeva, caci timpul trece si le uit, desi imi spun mereu ca-i imposibil asta.
      Iti tin pumnii si tie, am mereu cuvintele tale-n minte si-mi incep diminetile tot cu tine, ma motiveaza pagina de fb mai tare decat rutina mea zilnica, decat orice!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *