Category Archives: La pas

Trecuse prea mult timp de la ultima escapada, o regula de care nu prea am reusit sa ma tin, desi mi-am promis, atunci cand am primit oferta noului job, ca voi face tot posibilul sa plec intr-un loc nou la fiecare doua luni. Statusem prea mult acasa in ultimul an, din motive financiare, dar si lipsa de coordonare cu vacantele omului de la scoala & job, asa ca dupa cateva calcule mi-am dat seama ca visul asta al meu e realizabil, mai cu strans cureaua, dar nu e ceva imposibil. 

(more…)


Intre timp s-au implinit sapte luni de cand mi-a iesit in cale cel mai fain si interesant job, unul la care nici macar nu speram, fapt pentru care nici n-am solicitat atunci cand am auzit pentru prima data despre aceasta piata unica in Belgia, nu era de mine, am gasit un milion de motive pentru care n-as fi potrivita pentru acel loc, plus frica, sentimentul acela ce ne alunga oportunitatile inca dinainte de a ni se servi pe tava. Dar iata ca s-au facut sapte luni de la acel moment, acel telefon care mi-a schimbat tot anul, tot felul de a gandi si stilul de viata. In cateva luni am luat contact cu adevarata piata a muncii, asa cum ar trebui sa fie peste tot in aceasta lume, fapt pentru care ma consider norocoasa, cum ar zice mama, ca am dat de bine si ca am fost receptiva in fata tuturor acestor noi obiceiuri, reguli si informatii. 

(more…)


Dupa o perioada aglomerata la job si-n viata de zi cu zi, incerc sa ma deconectez cumva, sa las deoparte orasul, cladirile, strazile si oamenii, plecand unde vad cu ochii sau unde simt eu ca mi-ar fi mai bine, pentru a putea merge inainte, cu mai multa inspiratie si pofta de a face lucruri noi. 

(more…)

10 Comments
POSTED IN:


Lungi mi s-au parut drumurile conduse pe nationalele din Franta, mai ales ca-n cea de-a doua zi era destul de intunecat afara si nu-mi venea decat sa-mi fac culcus in dreapta soferului si sa-mi continui somnul intrerupt. Desi am incercat sa evit asta, n-am scapat dupa masa luata de la brutarie, asa ca tot am atipit o parte buna din drumul ce ducea spre mare. 😀 

Am avut, totusi, noroc cu vremea, caci dupa nici doar o ora de la pornire soarele s-a ridicat la cer, iar temperatura a inceput sa treaca de 22-23 de grade, adica vremea potrivita gusturilor noastre. 

(more…)


Totul a inceput pe cand imi faceam o curatenie generala in telefon, din pricina spatiului limitat si a aplicatiilor ce aveau nevoie de imbunatatiri, cand am dat peste o captura de ecran, aflata-n folder de mai bine de un an si pe care n-am bagat-o-n seama pana la momentul respectiv. Se facea ca-n ea se afla o fotografie cu stancile din Etretat si o mica descriere a locului, sa stie tot omul de ce e musai sa fie vazut in aceasta viata si imediat dupa aceea mi s-a conturat in minte o mica escapada. 

(more…)


Cand ma gandesc la cele trei saptamani petrecute-n Romania, imi vine-n minte acest ultim vers (titlu) din “Matemotia revederii“, scrisa de Iv, caci reflecta in totalitate ceea ce am simtit pe toata durata sederii mele acolo. Asteptam cu emotie si nerabdare aceasta plecare,  chit ca abia ma angajasem de putin timp si eram entuziasmata de ceea ce traiam si in tara mea adoptiva. 

Imi era dor de Romania, un dor incredibil de mare, ce tot crestea in mine de la ultima revedere si devenise tot mai intens dupa ce aflam de anumite evenimente petrecute acolo, in sanul familiei mele sau a lui, dorindu-mi nespus sa ne fi aflat si noi printre ei, sa luam parte la viata, la prezent si sa ne bucuram impreuna de el. Mai erau prietenii, nevazuti de aproape doi ani, altii de mai multi, plus cateva viitoare evenimente la care-mi doream sa iau si eu parte, printre care si nunta unicului meu frate. 

 

o bună dimineață, așa cum e și aici. #welcometoromania

A photo posted by călădor (@calador.ro) on

(more…)


Se facea ca era o sambata lenesa, aproape de miezul noptii. Ascultam muzica clasica si pierdeam putin vremea in fata unui ecran luminos, ca tot nu ma baga si pe mine omul in seama, fiind ocupat cu devoratul cartii “Vand kilometri“, despre care v-am mai spus, asa ca l-am inteles si am incercat sa-mi gasesc ceva de facut in acelasi studio de 27mp, fara sa-l deranjez.

(more…)


Krokusvakantie, adica vacanta dintre Craciun si Pasti, m-a prins in Olanda, unde mi-a fost dat sa vad, pentru prima data, cum petrec oamenii carnavalul aici. Oameni de toate varstele, copii, dar si bunici, s-au costumat in weekend in tot felul de personaje haioase, fara jena sau rusine, aceasta fiind tinuta lor de “sarbatoare”, minunandu-ma de ei prin supermarket, pe strada, pe bicicleta sau prin librarii. Si vremea a tinut cu aceasta festivitate, de au reusit cu totii sa petreaca in aer liber pana inspre zorii zilei. Acum nu mai este cazul, ziua de luni inseamna zi de lucru pentru unii si zi de odihna pentru petrecaretii din weekend. Vremea s-a inrautatit, ploaia-mi bate puternic in geam, iar vantul parca-si doreste sa-mi smulga fereastra si sa se alature activitatilor mele de vacanta din interiorul casei. 

12307435_1053737511323578_4476806687963618236_o (more…)


Un moment in care am uitat de grijile ce ne apasau in timpul calatoriei din Romania, de la inceputul lunii noiembrie, a fost in dupa-amiaza in care ne-am hotarat sa facem o scurta plimbare prin Muzeul Satului din Sibiu, ca tot imi dorisem sa-l revad de ceva timp, dar nu mai apucasem. Pot spune ca acea plimbare a fost singurul moment linistit din aceasta toamna, caci nu ne-am mai gandit la nimic cat timp am fost acolo, ci doar ne-am minunat de culorile frumoase ale acestui anotimp si ne-am bucurat de revederea casutelor noastre preferate. 

(more…)


Luna octombrie a fost una buna, asta pana spre sfarsit, cand toate s-au dat peste cap si nimic n-a mai fost ca inainte. Vreau sa mi-o amintesc cum era la inceput, calda, blanda si colorata, dar si plina de energie si de schimbari ce s-au petrecut in mine. S-a lasat cu citit mult, ceaiuri noi de degustat, bunatati invatate la scoala, plimbari dese prin natura si mult, mult sport, pentru a-mi repara spatele problematic.

Simt ca ma sufoc daca nu merg cel putin o data pe saptamana intr-un parc sau intr-o padure. Tanjesc tot mai mult dupa natura, s-o simt, s-o vad, sa-i adulmec aroma si aerul curat. M-am reindragostit si de gradina noastra tomnatica, de culorile si de dansul frunzelor ce se petrece-n ea intr-o zi cu vant. Liniste nu prea e, locuim prea in buricul targului ca sa nu mai auzim zgomotul si forfota orasului, asa ca ma multumesc cu micile escapade din weekend, din care ma intorc mai relaxata si cu ganduri limpezi.

(more…)