Category Archives: Cehia

Nu stiu altii cum sunt, dar mie, pana acum, nu mi s-a intamplat sa am parte de asa primaveri frumoase. Bine, mereu m-am bucurat de venirea noului anotimp, de felul in care natura prindea, din nou, viata, de soarele bland, de verdele crud si de setea de noutate, de a iesi in lume, de a savura un ceai caldut intr-un parc cu pomii infloriti si de multe altele. Dar le-am uitat pe toate, din anii trecuti, si-mi amintesc, cu drag, cu dor, doar de prima noastra primavara impreuna. N-am sa uit nicicand de primele noastre zile, de locurile strabatute-n doi, de mana lui calda, odihnindu-se-n a mea, de tot ce-au vazut si simtit inimile noastre.

Primavara aceasta este la fel. Ba nu, caci nu se poate sa fie la fel..ci mai plina, mai buna, mai blanda, mai iubita. Am asteptat cu si mai multa nerabdare sa infloreasca pomii, sa inverzeasca, sa vina aerul cald si soarele pe cer, pentru a putea sa ne lasam sufletele libere, sa zburde-n lumea mare. Fara planuri facute dinainte, s-a intamplat sa vizitam alte doua tari si sa vedem o multime de locuri noi. Am calatorit cu masina, cu trenul, cu barca si cu bicicleta. Am strabatut mai multi kilometri decat am fi facut pentru un drum in tara si inapoi, am pedalat mai mult ca niciodata si am facut si mai multe bataturi in talpa.

DSC_0073

Orase noi, Praga, cea mai mare gradina de flori din Olanda, castelul din Vianden, dogoritorul Luxemburg, Brugge si Marea Nordului sunt doar cateva din bogatiile ce le-am vazut in primavara aceasta. Am pedalat mai mult si fara frica, prin sate si orase mai indepartate, pentru a ne aproviziona de la o sera, cu diferite plante, sau pentru a ne bucura, pur si simplu, de inca o zi insorita de weekend.

10175222_240715249452976_471249542_n

S-a dat startul targurilor de vechituri, micilor concerte in aer liber, pietelor mai bogate ca niciodata si picnicurilor in natura. Am avut parte cate putin din toate, caci n-am reusit sa fim in doua locuri, in acelasi timp (desi, cine nu-si doreste asta? :D). Am gradinarit, am umblat, am copt prajituri noi, am citit mai mult, mai des, in mai multe limbi, am alergat, am dormit, am invatat si ne-am bucurat. Asta-i primavara mea, a noastra. Iar tot ce sper acum este sa avem parte de cat mai multe, de acum incolo.

bruges 017


Lungul drum pe care l-am parcurs pana sa ajungem in Praga m-a facut sa fiu mai recunoscatoarea pentru darul de a vizita aceasta capitala si a facut ca toate trairile sa fie mai intense ca oricand. Inca-mi amintesc de cate ori m-am foit pe scaunul din dreapta masinii, cat de tare am amortit, cum atipeam din cand in cand, trezindu-ma mai apoi cu ochii catre om, catre efortul pe care el il depunea pentru a avea parte de cateva zile mai altfel, impreuna.

Mi-a placut enorm de mult hotelul in care am stat, de fapt mi-au placut toate cele trei hoteluri in care am innoptat de cand am inceput sa calatoresc cu omul prin Romania si pe alte meleaguri. Deci da, a fost a treia experienta si mai ca a fost si cea mai placuta. Nu credeam ca are sa-mi placa atat de mult sa dorm in alt pat decat in cel de acasa, dar m-am surprins si pe mine, cand am vazut cat de repede m-am acomodat. Probabil ca l-am indragit atat de mult si datorita faptului ca in camera se gasea un fierbator pentru ceai si cateva cani, pregatite sa primeasca ceaiul pe care l-am adus de acasa. Chiar m-am gandit sa caut unul micut, cam de 500ml, pentru a-l putea lua cu usurinta cu mine, in calatoriile viitoare. Nu va ganditi ca tot confortul meu a stat in acel fierbator de apa, caci nu a fost asa. Dimpotriva, m-am bucurat de detaliile camerei care ne-a gazduit, cat si de toate serviciile care ne-au fost puse la dispozitie. Nu de alta, dar sa inteleg mai bine cum sta treaba cu hotelurile, nevoile clientului si alte lucruri care au legatura cu turismul, profil pe care-l voi studia din toamna, la o scoala din apropierea Antwerpenului. 😀

DSC_0107

Hotelul in care-am stat noi este plasat la marginea orasului, in Praga 10, adica la aproximativ 4 km de centrul vechi. Pe noi nu ne-a descurajat acest lucru, caci stiam dinainte unde se afla si ne-am gandit ca astfel ni se ofera posibilitatea de a umbla cu transportul in comun si de a cunoaste cat mai multe locuri de prin Praga. Ne-a placut enorm sa mergem cu metroul si sa vedem oamenii mai de aproape, sa ne bucuram de fiecare data cand i-am vazut cu carti in mana, cufundati in povestea din mainile lor, sau cand am observat linistea si calmul in fiecare dintre ei. Am fost uimiti sa vedem cum toti oamenii stateau in partea din dreapta a scarilor rulante, facand astfel loc celor mai grabiti sa ajunga in caminele lor, obicei pe care nu l-am intalnit nici macar in Antwerpen. Ce mai, am vazut in Praga o Romanie care mi-as fi dorit sa existe si sa fie ea cea care este un exemplu pentru celelalte foste tari comuniste.

DSC_0078

Cand am folosit tramvaiul, am preferat sa ne dam jos cu cateva statii inaintea punctului de destinatie, tocmai pentru a hoinari cat mai mult pe strazi, sa admiram pe indelete librariile, magazinele, cladirile, care mai toate ni s-au parut opere de arta, dar si pentru a simti, macar pentru trei zile, ca suntem de-ai locului si ca ne vedem de ritmul propriei vieti. N-a fost chip sa las librariile si anticariatele in pace, asa ca am intrat in toate care ne-au iesit in drum. Am gasit si-un magazin cu ceaiuri, in timp ce ne plimbam ochii de sus in jos si invers, de credeam ca nu-i adevarat ce vad. Mai mare mi-a fost uimirea cand am gasit inauntru zeci, daca nu sute de sortimente de ceai, unele de care nici nu auzisem sau nu le gasisem prin Antwerpen. Chiar daca bugetul nostru a fost foarte limitat, n-am putut pleca cu mana goala, asa ca am ales cateva mostre de ceai din cele care se vindeau la plic. Dar sa las ceaiul deoparte, caci voi stiti ca in Praga se bea bere, si nu ceai si nu imi doresc sa va innebunesc cu obiceiurile mele. 😀

DSC_0137

Am mers mult pe jos, mult, mult, mult, de ajungeam la hotel inghetati si cu bataturi in talpi, ca dupa o apriga zi de munca. Au fost bune toate sfaturile citite si recitite de pe blogul printesei urbane, caci asa ne-am luat haine groase si papuci comozi la noi, lucru pe care vi-l recomand si voua. Am strabatut parcuri, insule, am urcat dealuri, am coborat, am obosit, ne-am odihnit si apoi am luat-o de la capat. N-a fost o calatorie in care sa alergam dupa obiective turistice sau sa vizitam muzee, ci am fost prezenti cu mintea si sufletul si ne-am bucurat de tot ce-au intalnit ochii nostri.


Nu stiam ca si acest vis o sa se implineasca atat de curand. Sa se tot faca un an, de la prima discutie avuta cu omul, despre toate locurile pe care am vrea sa le strabatem impreuna. Ne-am dus in Paris, in Amsterdam, am strabatut Belgia in lung si-n lat, dar la mai mult de 400 de km departare de casa nu ne-am incumetat sa mergem, mai ales ca nici portofelul nu era pregatit pentru o noapte de dormit, intr-un oras nou. Si totusi, inainte sa vina iarna, am inceput sa facem planuri. Sa vedem Londra, Praga, Barcelona, Berlin si alte cateva locuri de prin Italia. Nu ne-a iesit nici unul pana in primavara asta, cand datele, soarele si planetele s-au aliniat pentru ca noi sa ajungem in Praga. Nici acum, la o saptamana de cand ne-am intors, nu imi vine sa cred ca da, s-a intamplat, am fost in Praga si mi-am lasat tot sufletul acolo.

927259_763862233637380_1332674479_n

In Praga se merge ca sa ai unde sa te intorci, mai tarziu, cand vrei sa retraiesti clipele petrecute in orasul de aur. Mergi, nu ca sa alergi, de la un obiectiv turistic la altul, ci ca sa te descoperi. Strabati strazile ca sa cunosti oamenii, mergi cu tramvaiul, metroul, ca sa-i intelegi, apoi intri-n librarii si in anticariate ca sa vezi cat de mare le este sufletul. Daca apuci sa-ti mai tragi sufletul si intr-un magazin cu ceaiuri, e clar, ai sa te reintorci in Praga, indiferent de cate alte milioane de locuri din lume mai ai de descoperit. Caci copilul din tine a ramas acolo. Si-a gasit un locsor intr-un anticariat cu aroma de file vechi, prafuite si de vieti demult uitate. A ramas acolo, incercand sa se descopere in continuare, si are sa ramana pana cand te vei duce sa-l iei inapoi, acasa.

a8dc97cec6db11e3bd150002c9b2406a_8

Ca Praga-i minunata, o stie toata lumea. Ca-i unica, la fel. Ca-i frumoasa, o vedem si-n vederi. Dar nimic nu se compara cu aerul respirat acolo, cu sunetul pasilor ce troncane pe eleganta piatra cubica, cu muzica pe care o auzi de pretutindeni, de-ti lasa impresia ca acum o sa treaca pe langa tine cei mai vestiti baroni, alaturi de sotiile lor, cu palariile si rochiile lor, croite-n alte timpuri, in drum spre un bal renumit din oras.

10246094_535471169905955_1316465544_n

Asta-i Praga vazuta de mine. Cea cu dealurile-i inalte si cu pomi infloriti, cu alei inguste, invaluite-n susotelite indragostitilor de altadata si de murmurul apei ce-a fost martora iubirii ce si-au declarat-o pe vecie.