Category Archives: Neerlandeza

Intre timp s-au implinit sapte luni de cand mi-a iesit in cale cel mai fain si interesant job, unul la care nici macar nu speram, fapt pentru care nici n-am solicitat atunci cand am auzit pentru prima data despre aceasta piata unica in Belgia, nu era de mine, am gasit un milion de motive pentru care n-as fi potrivita pentru acel loc, plus frica, sentimentul acela ce ne alunga oportunitatile inca dinainte de a ni se servi pe tava. Dar iata ca s-au facut sapte luni de la acel moment, acel telefon care mi-a schimbat tot anul, tot felul de a gandi si stilul de viata. In cateva luni am luat contact cu adevarata piata a muncii, asa cum ar trebui sa fie peste tot in aceasta lume, fapt pentru care ma consider norocoasa, cum ar zice mama, ca am dat de bine si ca am fost receptiva in fata tuturor acestor noi obiceiuri, reguli si informatii. 

(more…)


M-am tot gandit daca sa scriu mai multe despre scoala pe care o urmez, iar asta deoarece nu credeam ca exista prea mare interes pentru cititorii din Romania. Iata cum viata imi demonstreaza contrariul, caci de la publicarea povestii acestui nou inceput, ma trezesc saptamanal cu mesaje si intrebari despre locatia scolii sau costurile modulelor disponibile. 

(more…)


In a doua saptamana de scoala din al doilea semestru am repetat, in mare parte, cam ce am facut si-n prima, dar si cate o reteta noua. Motivul? In prima saptamana nu reusesc sa ajunga toti oamenii la cursuri, caci se incep mai devreme si poate fi dificil sa-ti iei liber de la serviciu de mai multe ori… Eu am reusit sa fiu prezenta la toate, caci abia asteptam sa reincep scoala, mi-a ajuns cu statul acasa dupa operatie, dar si cu saptamana petrecuta in Olanda. Simteam nevoia de a invata ceva nou, de a fi printre colegi, de a-mi pregati dosarele cu retete, trusa de ustensile, uniforma si sa pedalez spre scoala, mai ales ca se intuneca mai tarziu acum, iar la dus am mai mereu parte de cate-un apus frumos.

(more…)


Va spuneam mai demult despre editia speciala Flow pentru iubitorii de hartie ce apare o data pe an, mai mereu in luna noiembrie. Iata ca a aparut si numarul din 2015, iar eu sunt peste masura de incantata de toate bunatatile ce se afla inauntru. Mai bine de 1,5kg de proiecte, carti postale, hartii pentru scrisori sau de facut plicuri din ele, autocolante, ghirlande si multe alte lucruri ce ma incanta peste masura. 

Iubesc acest numar si zilnic il rasfoiesc pentru a mai decupa cate ceva sau pentru a-mi mai umple biroul cu hartii frumos ilustrate. M-am gandit sa si filmez continutul revistei, si, desi a fost prima mea experienta de acest gen, sper sa-mi iertati graba din video, tremuratul omului (ca doar el a stat cocotat pe-un fotoliu cu camera foto) sau roscovanul par ce voia sa faca prezenta. Revista poate fi gasita aici sau in mai toate magazinele de ziare si reviste din Belgia/Olanda, la pretul de 16,95e. Abonatii Flow Speciaal o primesc, se pare, gratuit, cum a fost si in cazul meu. 😀

Flow from Raluca-Mihaela Ungureanu on Vimeo.

(more…)


Abia atunci cand ajungi sa nu mai socializezi decat cu membri familiei incepi sa apreciezi fiecare alt contact social cu care iti e dat sa ai de-a face, sau cel putin asa mi se intampla mie.

Vedeti voi, pe alte meleaguri, cand incerci din rasputeri sa legi prietenii cu cei in aceeasi situatie ca si a ta, cu oameni care au dificultati cu limba sau cu gasirea unui loc de munca, si totusi, nu se leaga nimic, ajungi, treptat, sa te scalzi intr-o singuratate profunda, din care cu greu mai iesi, daca nu exista cineva langa tine, ca sa te ajute. Cam asta am patit eu, in ultimul an. N-am sa-i spun depresie, ca nu-i cazul, desi au fost si zile mai mult decat gri, dar au trecut, ce mai conteaza ele acum.

In luna martie lucrurile au inceput sa se schimbe si continua sa faca asta, scotandu-mi in cale tot felul de oameni, unii mai ratacititi decat altii, dar care simt aceeasi nevoie de a schimba o vorba cu un strain, la fel ca si mine. Recunosc, primul pas l-am facut eu, cand am vazut ca nimeni nu-mi bate la usa sau la poarta facebook-ului, ca sa povestim si noi putin, asa ca m-am inscris la un centru intercultural pentru femeile din Antwerpen, un centru unde se-ntalnesc femei de toate nationalitatile, pentru a petrece timp impreuna sau pentru a pune la cale cateva activitati menite sa ne tina mintile si sufletele ocupate, timp de cateva ore pe saptamana. (more…)

11 Comments
POSTED IN:


De o ora ma gandesc daca sa scriu sau nu despre asta pe blog, in aceasta casuta virtuala a mea, in care ne intalnim mai des, mai rar, in functie de dispozitia mea si a timpului vostru. Nu mi-am dorit niciodata sa transform acest blog intr-un jurnal personal spre foarte personal, iar asta deoarece am cateva principii peste care nu pot trece. Daca as fi facut asta, atunci cu singuranta n-am mai fi avut ce povesti in viata reala, right? Nu-mi place sa ma ascund, sa ma tem de ceea ce gandesc, uneori, dar simt ca anumite lucruri n-ar trebui expuse-n lumea online.

Si totusi.. Astazi este unul din acele rare momente in care trebuie sa fac asta. Sa-mi incalc principiul si sa incerc sa ma descarc, cumva, aici, cu speranta ca astfel voi gasi raspunsul intrebarilor care ma macina zi de zi, in ultimele doua luni.

Povestea ar incepe in urma cu doi ani si jumatate, cand mi-am impachetat toate lucrurile de-o viata intr-o valiza plina si-asa cu mii de vise, si-am pornit spre alte meleaguri, altele decat cele in care am crescut, in care aveam sa dau de o alta limba fata de cea cu care am fost obisnuita in 19 ani de viata. Si acum imi amintesc acea zi, acea calduroasa si sufocanta zi, in care m-am suit in autocarul ce ducea spre Belgia. (more…)


Am reusit

Maine e prima zi de scoala. Sau de colegiu. Sau de hogeschool, ca nici eu nu mai stiu cum sa-i spun. Dar un lucru e cert: maine e prima zi de scoala..

Doi ani am asteptat clipa asta. Doi ani lungi si plini de schimbari benefice. Doi ani in care am invatat cat in toti anii trecuti la un loc. Doi ani  in care am cunoscut o gramada de oameni, din toata lumea. Doi ani care mi-au deschis mai mult mintea si m-au facut sa ma gandesc mai bine la ce anume vreau de la viata. Doi ani…

Nu stiu cum s-a nimerit ca prima zi de scoala sa fie aceeasi in care implinesc doi ani de Belgia. Destinul, karma, cine stie? 😀

Am invatat olandeza, putina franceza, am calatorit, am incercat si-am luat-o de la capat.

Intuiti ca am emotii cat cuprinde, caci inca zace teama-n mine ca n-o sa reusesc sa ma fac inteleasa, ca am uitat sa vorbesc olandeza, etc.. Abia astept sa spun “pentru ce mi-am facut atatea griji..”, dar pana atunci mai sunt cateva ore bune.. (more…)


Inainte sa incep sa va povestesc despre toti pasii pe care i-am facut pentru a ma inscrie la hogeschool, trebuie mai intai sa va explic care-i diferenta dintre a studia la universitate sau la hogeschool.

Initial, cand am ajuns aici, credeam ca a studia la hogeschool sau la universitate, insemna acelasi lucru. Apoi, auzind in stanga si-n dreapta, am crezut ca la hogeschool e mai usor decat la universitate si nu invers. Diferenta am observat-o abia dupa ce am invatat limba olandeza si am citit toate site-urile scolilor din jur+wikipedia. Atunci am inteles ca sunt diferente intre ele, dar fara ca una sa aiba un dezavantaj fata de cealalta. Sa va explic:

  • La hogeschool urmezi cursuri pentru professional bachelor, pe cand la universitate academic bachelor.
  • Programa la hogeschool cuprinde foarte multa practica si mai putina teorie, pe cand la universitate este exact invers.
  • Trei ani dureaza un curs la hogeschool, pe cand la universitate minim trei.
  • Cursurile oferite de un hogeschool nu se gasesc neaparat la universitate si invers.

(more…)


De doua saptamani am inceput cursul de franceza. Am participat deja la 4 sedinte si au sa se mai adune cateva pana la sfarsitul lunii iunie. Mi-as fi dorit sa pot merge mai des, sa termin mai repede cu aceste nivele de baza, dar cum majoritatea invata aceasta limba de placere, organizatorii n-au considerat ca ar fi nevoie de mai multe sedinte pe saptamana. Si totusi, cred ca-i bine asa cum e acum, caci am timp sa asimilez toate informatiile primite, sa exersez, sa ma joc (traiasca Duolingo) si sa visez in limba franceza (mi s-a intamplat doua nopti la rand sa visez ca povesteam cu omul in melodioasa limba).

De ce invat franceza? Deoarece am nevoie de notiunile de baza, notiuni pe care le voi dezvolta in cadrul profilului de turism, din toamna. Nici eu n-am stiut, inainte sa vin aici, ca-n Belgia sunt trei limbi oficiale si ca minim doua dintre ele trebuiesc stiute de orice isi doreste sa studieze sau sa lucreze aici: olandeza (careia i se spune neerlandeza, pe meleagurile flamande), franceza si germana. Va dati seama ca in privinta limbii engleze nici nu se mai pune problema, caci inca n-am intalnit om pe aici care sa spuna ca nu cunoaste aceasta limba. Deci iata cum as fi stiut eu 4 limbi pana acum, daca ma nasteam aici (momentan ma multumesc cu trei si cu franceza in proces de invatare). 😀 Dar sa ne trezim din visare, ca nu alegem unde sa ne nastem, asa ca fiecare sa puna mana sa mai invete o limba noua, caci n-are sa faca niciun rau.

N-as sti ce sa va spun despre limba, caci multi dintre voi ati studiat-o in generala/liceu si stiti cu ce se mananca. Eu n-am avut norocul asta (in Transilvania-i germana la putere), astfel incat acum ma bucur enorm pentru aceasta sansa (mom, you’re my angel). Ador sa o aud in filme, in melodii si sa vad articole scrise-n franceza, chiar daca nu inteleg prea multe lucruri. Pana acum am invatat sa ne prezentam cum se cuvine, sa pronuntam corect literele, sa facem putina matematica si sa ne jucam, caci fara joaca n-ar reusi nimeni sa ne capteze atentia de la 6 la 9 seara. 😀

Imi place ce fac acum, ma bucur ca am ocazia sa mai invat o limba (chiar si doar baza, pana in septembrie) si ca incep sa inteleg si sa gandesc in alte cuvinte. Stiu ca totul are un rost in viata si ca tot ceea ce invat acum o sa ma ajute mai mult, in viitor, fapt pentru care incerc sa va indemn sa invatati o limba noua. Nu mai amanati acest moment, stiu ca inceputul e mai greu, cursurile-s scumpe (nu cred ca Belgia poate fi intrecuta la acest capitol, din pacate) si va lipseste cheful, dar ganditi-va ca o limba noua-i mult mai valoroasa decat o facultate facuta in tara (omul stie 🙂 ) si va va deschide mult mai multe usi.

Deci, cine se baga? 😀


De cand m-am trezit incerc sa scriu un articol despre intamplarile din zilele trecute, dar n-am reusit sa-mi gasesc cuvintele necesare, asa ca am s-o spun direct.

Oficial, detin nivelul B2 la limba neerlandeza!

Uau, nici mie nu-mi vine sa cred cand scriu asta, desi au trecut ore bune de la aflarea vestii cu totul si cu totul neasteptate..

De ce neasteptata? Pentru ca n-am crezut in mine. Nici macar o secunda nu mi-a trecut prin minte faptul ca da, pot sa trec si de ultimul examen si sa primesc diploma pentru care invat de un an de zile. M-am lasat influentata de povestile auzite de pe la colegi, si anume despre faptul ca un foarte mic procent din studentii care urmeaza ultimul nivel de neerlandeza la Linguapolis sunt capabili sa treaca cu bine de examenul ITNA din prima incercare. Vazand cartile cu peste 1500 de cuvinte academice pe care ar fi trebuit sa le invat in trei luni, am reusit sa-mi pierd in totalitate optimismul care ma caracterizeaza de cand am iesit in lume. Era prea mult pentru mine, prea greu, prea rapid si cu insuficiente exercitii si modalitati de exersare a acestora.

Si uite-asa, inca de la inceputul cursului mi-am propus sa nu dau prea mare atentie greutatilor si sa ma concentrez pe ceea ce simt eu ca imi prieste. Bine nu pot sa spun ca am facut cu atitudinea asta, dar mmm, v-am spus mai sus: pesimism+februarie cenusiu= nu te poti pune cu asta.

Am continuat sa merg la scoala, desi fara prea mult interes, am citit in continuare ziarele, am ascultat stirile la radio, am incercat iar sa citesc carti in olandeza (n-am mai reusit ca inainte) si iata cum toti pasii acestia mici pe care i-am facut, m-au ajutat cel mai mult la examenul final. Oh, sa nu mai spun ca inainte cu doua zile de examen s-a intors raceala, alergia ( despre care o sa aflu mai multe luni, la spital ), iar puterea mea de concentrare a scazut sub 0, iar eu m-am prezentat in ziua primului examen cu-n nas rosu, ochi inlacrimati, stranuturi la fiecare 5 minute si trei pachete de servetele uzate pana la acea ora. Perfect, ce mai! Am plecat de la examen si mai descumpanita, deoarece mi s-au parut subiectele mai grele decat orice am intalnit la clasa, dar n-aveam de ce sa ma plang, caci oricum eram convinsa ca n-am sa trec de acesta. O fi fost vreo mana cereasca, ceva, in acea dupa-amiaza, caci altfel nu-mi explic cum de am primit e-mail-ul magic, in care mi se comunica faptul ca am trecut de prima parte a examnului si ca in ziua urmatoare sunt asteptata sa sustin proba orala. N-am stiut, pe moment, daca sa ma bucur, sa plang sau sa ma apuc rapid de invatat formulele si expresiile necesare, dar le-am trait pe toate, pana la urma.

Despre examenul oral n-am ce sa va spun, avand in vedere ca am plecat acolo mai trista ca niciodata. Nu stiu de ce mi s-a parut mie ca tot ce am spus a fost gresit, ca am uitat sa structurez ce imi doream sa spun, mai ales ca la a doua parte m-am panicat, deoarece n-am avut timp sa ma gandesc la cateva argumente valide. “Cosmarul” a durat 10 minute, dupa care mai ca-mi venea sa dau la boboci, la cat de suparata am fost pe mine. Eh, n-am dat, caci m-a linistit Vica cu o plimbare prin oras si mi-a trecut (aproape) de tot.

Ziua de miercuri am petrecut-o facand diverse lucruri prin casa, gandindu-ma din cand in cand la ziua de joi, cand profesoara avea sa-mi spuna ca n-am reusit sa trec examenul. Ma imaginam avand diverse reactii demne, facand in asa fel in cat ceilalti colegi sa nu ajunga sa ma priveasca cu mila. I know, I’m crazy.. 😀

Dar n-a fost sa fie. Am uitat toate scenariile in clipa in care profesoara mi-a inmanat fericita diploma pe care nu credeam ca o sa o vad prea curand. Stiu c-am scos un chicot de uimire, dupa care eram toata o bucurie.

Uau…. Am reusit. Intr-un an de zile.

P.S. Sa va mai spun ca de la sfarsitul lunii aprilie incep cursurile de franceza? 😀 N-am nevoie decat de primele doua nivele, cat sa ajung la A2-B1.. Asa-mi trebuie daca n-am stiut ca m-am mutat in tara cu trei limbi oficiale. 🙂