Category Archives: Trup si suflet

Ma intrebam zilele trecute ce-am reusit sa fac anul acesta, acum ca am trecut de jumatatea lui si vara-i pe sfarsite. Nu-mi venea nimic in minte, acesta nefiind un semn de nemultumire sau din lipsa de recunostinta pentru ceea ce am trait si experimentat in acest an, ci pentru ca eram atat de prezenta, atat de prinsa in clipa de fata, incat nu m-am mai gandit la trecut, la ceea ce m-a adus astazi aici, de-am devenit un om calm si mai mereu cu zambetul pe buze. 

In gasirea unui raspuns mi-a sarit o prietena, reamintindu-mi de scoala urmata, de jobul gasit, de calatorii si de workshopul de flori din hartie tinut intr-un aprilie cenusiu. Abia atunci s-a facut un clic si mi-am dat seama ce anume ii lipseste inca acestui an, pentru a-l considera cel mai bun din ultimii patru: un mestesug, un simplu mestesug. 

(more…)


Trebuie sa scriu acum, e musai sa scriu acum faptul ca ziua de azi a fost cea mai buna din lume, o zi in care energia si optimismul mi-au batut la usa inimii si le-am primit cu toata fiinta mea, asa cum n-am reusit sa o fac niciodata pana acum. Sunt infinit de recunoscatoare pentru toata lumea din jurul meu, recunoscatoare internetului, blogurilor, ca ne-au adunat astazi intr-un singur loc, sa ne bucuram de viata impreuna. 

(more…)


Ma entuziasmez pana peste cap de fiecare data cand primesc vreun pachet de la Jovis, gingas si parfumat, ce trebuie mai mereu sa bata 2000 de kilometri pentru a ajunge la mine. S-a obisnuit toata familia cu obsesia mea pentru sapunurile naturale, astfel incat fiecare ma intreaba sau ma indeamna sa imi comand sapunuri din timp, pentru atunci cand se anunta vreo vizita in tara. Drumul a fost lung si plin de frustrari, caci nimeni nu parea sa-mi inteleaga dorinta de a folosi produse de corp sanatoase, facute din ingrediente naturale si multi stropi de iubire. La un moment dat ajunsesem sa-mi ascund toate coletele cu astfel de produse si sa-mi rog prietenii sa faca la fel, pentru a nu isca inca o discutie in contradictoriu, caci stiam ca n-am sa ies invingatoare.

IMG_4372 (more…)


In decembrie am inceput sa-mi umplu serile cu o noua indeletnicire, o ocupatie utila, din punctul meu de vedere, frumoasa si relaxanta. Cum hartia ocupa un loc special in inima mea, nu se putea sa nu caut si alte feluri in care as putea s-o folosesc/impaturesc. “Microbul” m-a prins mai demult, sa se tot faca vreo doi ani de cand Vica m-a chemat sa mesterim impreuna cateva flori din hartie, lucru ce mi s-a parut destul de complicat, pe atunci, si mancator de timp. Totusi, dupa ce am inceput sa experimentez si sa creez flori cu diferite tipuri de hartie, m-am indragostit tot mai tare de aceasta activitate, hotarandu-ma, intr-un final, sa-i dedic mai mult timp si atentie. 

(more…)


Je sens

Simt ca-i datorez ceva acestei vieti. Ii sunt recunoscatoare pentru tot, pentru faptul ca ma ajuta, ca ma scoate din incurcaturi si ca m-arunca-n oportunitati nebanuite. Simt ca trebuie sa-i multumesc mai mult decat o fac, sa-i arat, cat de mult mi-a schimbat viata, de cand mi l-a scos pe om in cale si a facut ca drumurile noastre sa se intersecteze frumos, chiar si pe alte meleaguri decat cele in care ne-am cunoscut.

Simt ca trebuie sa-i fiu recunoscatoare, vietii, pentru prietenii pe care mi i-a dat. Pentru faptul ca mi-am gasit o parte din sufletele pereche. Pentru ca-i am alaturi, in orice clipa, in orice moment.

Ii sunt recunoscatoare pentru tot, pentru ca m-am nascut si pentru ca mi s-a dat sansa sa traiesc in aceasta lume. Pentru ca mi se ingaduie sa calatoresc si sa cunosc alte culturi, alte lumi. (more…)


aniversare.jpg

liniste. o zi de liniste. un om aproape. un apel de la o prietena. o mama odihnita. un tata care-si tine promisiunile. intelepciune. niste raspunsuri. mai multa imunitate. sa va fie bine. (more…)


Nazuinta

IMG_1881_2Au trecut mai bine de doi ani. Doi ani departe de tine si de bucuria ce mi-o aduceai in suflet, de fiecare data cand veneai neanuntata la mine, in camaruta aia mica si curata, dintr-un bloc ce parea din alta lume. (more…)

No Comments
POSTED IN:


O sambata

Toate trec, pana la urma. Nici nu apucam sa traim bine ziua prezenta, ca deja ne aflam aproape de weekend. Traim in secolul vitezei, al lucrurilor facute pe fuga, mai multe deodata, daca se poate, uitand, uneori, ca toate trec si ca daca nu ne bucuram acum de ce vedem, simtim si traim, n-o sa mai avem alta ocazie.

Toate trec, pana la urma, astfel incat dimineata de azi a fost prima, din ultimele saptamani, cand am putut sa dorm pana inspre ora 10, simtindu-ma apoi mai odihnita ca niciodata. Mi-a fost dor sa uit sa pun alarma si sa ma trezesc atunci cand simt eu nevoia, nu un ceas desteptator. Totusi, ca prin vis, m-am trezit pe la ora 5, sa-mi sarut omul de drum bun si rugandu-l sa se intoarca curand inapoi, ca sa nu apuc sa-mi simt sufletul sfasiat de dor.

DSC_0117 (more…)


De cateva ori in viata spunem ca ne-am indragostit de-un om si ca nu mai putem de fericire, citindu-se pe fata noastra norocul, multumirea si recunostinta pentru ca am gasit pe cineva care priveste in aceeasi directie ca si noi.

Totul e frumos si bine, dar..  De cate ori am spus ca suntem indragostiti de viata? O data? Niciodata?

Eu sunt indragostita de viata. O iubesc de nu mai pot. Nu pot trai, nu pot respira, nu ma pot trezi dimineata, nu pot manca, nu pot simti, nu pot alerga, nu pot face nimic fara ea. O iubesc pana la luna si inapoi, cu toata fiinta mea.

Iubesc viata. Iubesc sa ma trezesc dimineata devreme si sa ma bucur de inca 5 minute petrecute in asternuturile calde, alaturi de cel mai iubit om. Iubesc sa ma ridic din pat, sa vad ca inca-i intuneric afara si sa merg tiptil prin casa, pentru a nu-i trezi pe ceilalti membri ai familiei. Iubesc sa-mi pun apa in fierbator si sa-mi pregatesc ceaiul, alt sortiment in fiecare zi. (more…)


raceala zdravana (a trecut o luna de cand n-am mai fost, deci e un record!), frisoane, medicamente, ceaiuri cu miere, ameteli si dureri de cap. Totul a inceput de joi, cand am stat la scoala langa o colega ce nu se mai oprea din tusit si de plans ca are dureri de gat. Am incercat sa ma tin deoparte cum pot, dar se pare ca organismul meu atrage tot ce-i mai nasol, asa ca vineri incepusem, timid, sa tusesc. Cum am ajuns acasa, am facut o baie fierbinte, am luat un strepsils si-am zis ca gata, sigur n-o sa mai am nimic.

Dar de unde..

Sambata dimineata nu mai puteam nici inghiti, iar pana inspre pranz si-au facut prezenta tusele, stranuturile si toate celelalte ce vin la pachet cu o astfel de raceala. Iarasi am luat ceaiuri, medicamente, ca sa nu se inrautateasca si sa imi treaca pana luni. Dar ce, credeati ca boala asculta de cel pe care-o poarta? Acum intelegeti cum mi-a fost weekend-ul.. (more…)