Tag Archives: decat o revista

Nu cred ca exista om din familie sau dintre prieteni care sa nu-mi cunoasca dragostea pentru hartie. Imi amintesc cu drag de toate mazgaliturile pe care le faceam pe orice petic de hartie, cand eram mica si prin vizita la rude. Pe la 12 ani am primit primul meu jurnal cu lacat si chei, de la mama, cand s-a intors acasa dupa trei luni de munca in Belgia. Am fost tare incantata de el si inca sunt, caci il pastrez in cutia cu amintiri, alaturi de toate celelalte jurnale in care mi-am spus of-ul sau bucuria, in anii ce-au urmat. Mi-s dragi toate in care am scris pana acum si simt ca m-au ajutat sa vad mai limpede felul in care am crescut si-am evoluat de-a lungul anilor. 

De cand m-am mutat in Belgia, in schimb, nu mai tin agendele si jurnalele pitite, nu vad rostul, caci stiu ca n-are sa-si bage nimeni nasul in cuvintele mele. Le tin pe toate la vedere, in biblioteca, altele pe birou, dintre cele pe care le folosesc zilnic. 

IMG_4249 (more…)


Eindhoven a devenit oaza mea de liniste. Cand ma simt prinsa intre cei patru pereti ai camerei mele, imi fac bagajul, sun omul si plec spre el. 

Sunt recunoscatoare pentru a treia casa in care imi este dat sa locuiesc, sau a sasea, daca e sa pun si chiriile temporare. Totusi, dintre toate aceste case, in Eindhoven ma simt cel mai bine. Poate ca-i si omul acolo, nu stiu, dar am inceput sa merg tot mai des, pentru ca mereu ma intorc revigorata, cu energie si optimism in suflet. 

(more…)


Nu stiu cum e vremea la voi, dar in Antwerpen toamna a venit inca din prima zi a lunii septembrie. Acum, de exemplu, ploua zdravan, e intuneric, frunzele din castan sunt pe jos (deci cineva trebuie sa le mature saptamanal, of), iar gradina si-a piedut aproape tot verdele cu care ne-a bucurat in timpul verii. 

Si totusi, imi place vremea asta, mai ales cand nu trebuie sa ies din casa. Sau daca ies si ploua tare, atunci cand ma indrept spre scoala, pelerina n-o dau jos pana cand nu ma stiu la adapost. M-am obisnuit sa pedalez pe ploaie si cu bicicleta incarcata, capitol la care nu prea excelam inainte, mai ales daca trebuia sa trec pe-o strada cu linii de tramvai (poate unii dintre voi stiti cat de periculoase sunt pentru biciclisti, atunci cand strada e uda). Acum am ajuns sa ma si cronometrez, uneori, pentru a vedea in cat timp reusesc sa ajung acasa, pentru situatiile in care vreau sa plec doar pe ultima suta de metri. 😀 

DSC07258 (more…)


Acasa

16d30d6a293611e3a63522000aeb3ed7_7

In ultimele zile am incercat sa recuperez somnul pierdut in ultimele saptamani, unde noptile devenisera un chin pentru mine. Au trecut, gata, sa le dam uitarii si sa ne fie invatatura de minte. Nimic nu se compara cu patul meu moale si calduros, care nu-mi da dureri de spate niciodata. Camera mea este inca plina cu bagaje, in mare parte cu ceaiuri si cu teancuri de carti aduse din tara. Va trebui sa-mi reorganizez biblioteca, caci nu stiu unde sa le mai strecor si pe cele aduse. Toamna e in toi aici, strazile-s pline de frunze, soarele-i generos doar de dimineata, iar la o plimbare de seara nu mai este de ajuns o jacheta si un tricou, ci mai bine-ti este cu un maieu si-un pulover gros (si jacheta peste, bineinteles).  (more…)


gnh

Sunt multe zile de cand n-am mai spus nimic si regret, regret enorm ca nu reusesc sa ma mobilizez sa-mi astern o parte din ganduri aici. S-au intamplat atatea lucruri minunate in ultima saptamana, incat nu mi-ar ajunge timpul sa le descriu, dar nici cuvinte suficiente n-as gasi ca sa ma exprim cum trebuie. (more…)