Tag Archives: paine cu maia

Se facea ca ne aflam intr-o cafenea tare faina din Antwerpen, alaturi de o multime de domnite creative si dornice sa invete o indeletnicire noua si relaxanta. Faceam flori de hartie, treceam pe la mese, povesteam cu fetele, incepeam sa ne cunoastem mai bine, eram entuziasmate si bucuroase pentru atmosfera creata de zane, invitatele noastre, cand ma trezesc ca-mi suna telefonul, hm, da, intr-o zi de sambata. Mai aveam putin si nu raspundeam, nu voiam sa deranjez evenimentul, plus ca m-am dezobisnuit in a raspunde la numere straine, las mai mereu sa intre casuta vocala, dupa care vad daca e o urgenta sau nu.

13301326_1164592363571425_275152929204837169_o (more…)


Ieri s-a implinit o luna de la prima mea paine cu maia, o paine micuta, ce s-a terminat in cateva ore de la racire, dar care mi-a ramas in minte, caci a fost pentru a doua oara cand gustam o astfel de paine. Rezultatul nu pot spune ca m-a dat pe spate, caci vedeam ca lucrurile n-au mers chiar bine, ca am exagerat cu blatul infainat, ca n-a fost suficient de cald in bucatarie si ca poate ar fi trebuit sa o las mai mult la crescut. Dar a fost buna, comestibila, putin elastica si cu ceva gauri simpatice.

De atunci am mai experimentat, m-am mai jucat, dar am ramas la clasica pain au levain, caci mereu mi-a placut sa prepar o reteta de mai multe ori, pana cand simt ca e suficient de buna si ajung sa fiu multumita de rezultat, pentru a putea trece la o alta etapa.

Tot ce pot spune acum, dupa o luna de la prima painica facuta, este ca sunt peste masura de entuziasmata de fiecare paine facuta si ca mereu ma gandesc la urmatoarele ce vor iesi din mainile mele. Nu credeam ca-mi va placea atat de tare framantatul si toata nebunia asta cu impachetatul, mai ales ca asa-s si cu deserturile facute-n casa, vreau ceva rapid si bun, fara prea multi timpi morti de asteptare. Dar in cazul painii nu ma pot plange, caci merita fiecare ora bine planificata pentru conceperea ei. (more…)


Daca ma uit acum in oglinda, imi vine sa plang. Sa plang dupa mine, cea care am fost, sa plang dupa cei care mi-au fost alaturi, dar care mi-au intors spatele, sa plang dupa entuziasmul si optimismul meu, dar si dupa disciplina dobandita in atatia ani de scoala. Acum da, imi vine sa plang, dar sunt sigura ca peste un an, doi, mai mult sau mai putin, voi rade de mine, de cea care sunt acum, de cea care am devenit dupa atatea incercari, inceputuri si frici acumulate.

Cand nu-mi vine sa plang, ma gandesc ce experimente sa mai fac si ajung sa le pun in practica in secunda doi. Dar sa le luam pe rand:

– am reinceput sa ma uit la seriale, da, activitatea aia care ne mananca noua timpul si creativitatea. Am vazut cap-coada House of Cards, Homeland, Suits, iar de o saptamana nu ma mai pot dezlipi de Lie to me. Sa mai pun la socoteala si celelalte seriale saptamanale, adica Grey’s Anatomy, Reign si Scandal? Nu, nu cred c-ati vrea.:-D (more…)