Tag Archives: revedere

Cand ma gandesc la cele trei saptamani petrecute-n Romania, imi vine-n minte acest ultim vers (titlu) din “Matemotia revederii“, scrisa de Iv, caci reflecta in totalitate ceea ce am simtit pe toata durata sederii mele acolo. Asteptam cu emotie si nerabdare aceasta plecare,  chit ca abia ma angajasem de putin timp si eram entuziasmata de ceea ce traiam si in tara mea adoptiva. 

Imi era dor de Romania, un dor incredibil de mare, ce tot crestea in mine de la ultima revedere si devenise tot mai intens dupa ce aflam de anumite evenimente petrecute acolo, in sanul familiei mele sau a lui, dorindu-mi nespus sa ne fi aflat si noi printre ei, sa luam parte la viata, la prezent si sa ne bucuram impreuna de el. Mai erau prietenii, nevazuti de aproape doi ani, altii de mai multi, plus cateva viitoare evenimente la care-mi doream sa iau si eu parte, printre care si nunta unicului meu frate. 

 

o bună dimineață, așa cum e și aici. #welcometoromania

A photo posted by călădor (@calador.ro) on

(more…)


Mi-a fost dor, tare dor, sa-l simt sub talpile mele, sa-i urc treptele, sa admir podurile, sa ma urc in turn, sa-i iau la pas pietele, magazinele, sa-i simt aroma, gustul, sa-l vad cum imi face cu ochiul din acoperisurile sale, sa-i ascult povestile, sa depanam amintirile..

N-am stiut cat de dor mi-a fost decat in clipa in care l-am revazut, la brat cu prietena mea mireasa.  Ne-am rezervat o zi pentru asta, doar noi si-o camera foto, in care n-am facut decat sa ne plimbam pe toate strazile si stradutele si sa ne pozam in fata tuturor portilor vopsite-n culori vii. Pentru o zi am fost doar noi doua si Sibiul, fara sa ne gandim la lucrurile ce asteapta sa fie rezolvate sau la ziua de maine. Ziua am incheiat-o pe terasa localului nostru preferat din Sibiu, stingand dorul c-o socata si-o limonada cu fructe de padure si bucurandu-ne cu toata fiinta de clipa prezenta.

Mi-a fost dor, tare dor…

IMG_1759 (more…)


N-am fost prea activa in ultimele saptamani, dar nici nu-mi caut scuze pentru asta, caci a meritat cu desavarsire deconectarea asta lunga, care mi-a permis sa ma bucur de locuri noi si vechi, de oameni, de drumuri si de regasiri.

Prima saptamana din vacanta am petrecut-o in totalitate cu prietena pentru care am batut atata drum, ca s-o vad, in sfarsit, mireasa. Bine, saptamana a inceput de sambata, de fapt, la putin timp dupa ce am ajuns la celalalt acasa, caci de indata am fost luata pe sus si-am fost dusa-n munti, unde am petrecut o seara si-o dimineata extrem de placuta, alaturi de toate celelalte cunostinte apropiate ale miresei. M-am bucurat, cum am putut, de tot verdele ce era in jur, de toti brazii, de paraul zgomotos, de poteci si carari, dar si de leaganul si soarele care au facut ca urmatoarea dimineata sa fie de neuitat. O dimineata calda, blanda si linistita, leganandu-ma usor si lasand soarele sa-mi incalzeasca mult prea alba-mi piele. N-am sa uit cerul acela albastru sau ceata densa ce colinda crestele inaltilor munti.

Processed with VSCOcam with c1 preset (more…)


“Iti amintesti? Mirosea a iasomie. Ce verde era totul. Ne plimbam pe strazi, imbatati de parfumul florilor de tei. Era seara. Iubeam serile de vara. Sau era primavara? Luminile calde de pe strazi dadeau mai mult farmec trairilor noastre. Sufletului tau. Era liniste. Nu stiu unde era toata lumea. Ne indreptam spre o banca. Ora Pamantului. Intuneric. Pace. Iubire. Mintea mea era cu gandul in trecut, in anii demult uitati, in primele cuvinte de dragoste primite. Iti simteam caldura corpului. Capul meu pe umarul tau. Era perfect. (more…)


Doua luni

Ieri am implinit doua luni. Doua luni de cand sunt langa mama. Aceasta este cea mai lunga perioada de timp petrecuta impreuna din ultimii 10, 11 ani. Doua luni in care ne-am ‘cunoscut’ si ne-am obisnuit cu obiceiurile celeilalte.

 Iertati-ma ca nu prea postez retete de mancare (nu dulciuri), dar nu pot sa mai fac. EA gateste atat de bine, rapid si delicios incat ma simt neputincioasa in fata farfuriei. Nu am ce sa mai fac in bucatarie. Mi-a luat locul la gatit, recunosc. Norocul meu ca la dulciuri nu se baga. 😀

E ciudat fara prietenii din Romania, sa nu-i poti auzi zilnic ca inainte, sa nu le mai cunosti rutina si sa faci parte din ea. E trist. Mi-e dor de ei, dar merg inainte. Stiu ca va veni o zi in care totul se va completa. (more…)